Clasele de reactie la foc utilizate in ingineria securitatii la incendiu

Clasele de reactie la foc utilizate in ingineria securitatii la incendiu

Directiva 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii stabileşte reguli cu valabilitate generală pe teritoriul Pieţei interne comunitare privind libera circulaţie a produselor pentru construcţii: cerinţele esenţiale, specificaţiile tehnice de referinţă, sistemele de evaluare a conformităţii, organizarea instituţională necesară. Acest articol va discuta despre clasele de reactie la foc utilizate in ingineria securitatii la incendiu.

Clasele de reacții la foc ale materialelor utilizate în ingineria securității sunt stabilite prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.1822/07.10.2004 şi ministrul administraţiei şi internelor (nr.394/26.10.2004) cu modificările şi completările ulterioare.

Clasa de reacţie la foc cuprinde nu numai comportarea la ardere, dar şi fluxul de căldură degajat, emisia de fum şi gaze de ardere, radiaţia de căldură, propagarea flăcării etc.

Sistemul de clasificare privind reacţia la foc are la bază contribuţia produsului în utilizarea finală la iniţierea şi propagarea incendiului în camera focarului sau într-o cameră dată.

Clase de reacţie la foc

Prin comportare la foc se înţelege schimbarea sau menţinerea proprietăţilor fizice şi/sau chimice ale unui produs expus la foc.

Reacţia la foc reprezintă comportarea unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un foc la care este expus în condiţii specificate.

Clasele de reacţie la foc sunt expresii cantitative formulate în termeni de performanţă pentru modul de comportare a produselor la acţiunea focului, în condiţii de utilizare finală, structurate într-o serie de niveluri de performanţă.

Performanţa de reacţie la foc a produselor pentru construcţii (exceptând pardoselile, produsele termoizolante pentru tubulatură liniară şi cablurile electrice)

În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, un produs pentru construcţii poate fi încadrat în următoarea euroclasă: A1, A2, B, C, D, E şi F [4]. Acest simbol trebuie urmat de indicativele s1, s2 sau s3, şi respectiv d0, d1 sau d2.

Primul parametru indică emisia fumului iar al doilea producerea de picături la acţiunea unei flăcări pilot.

Parametrul „s” este deosebit de important, ştiut fiind faptul că din statistica europeană, la incendiile produse în U.E, fumul a provocat peste 60% din totalul victimelor.

Indicativele asociate claselor de reacţie la foc a produselor pentru construcţii (exceptând pardoselile, produsele termoizolante pentru tubulatură liniară şi cablurile electrice) caracterizează următoarele performanţe:
s1 – SMOGRA ≤ 30 m2s-1 şi TPS600s ≤ 50 m2,
s2 – SMOGRA ≤ 180 m2s-1 şi TPS600s ≤ 200 m2
s3 – nici s1 nici s2
d0 – fără picături / particule aprinse conform EN 13823 înainte de 600 sec.;
d1 – fără picături / particule aprinse care persistă mai mult de 10 sec. conform EN 13823 în 600 sec.;
d2 nici d0 nici d1.

Aprinderea hârtiei de filtru conform EN ISO 11925-2 clasifică produsul în clasa d2.

Comisia europeană a decis asupra criteriului de performanţă FIGRA să stea la baza clasificării europene pentru produsele pentru construcţii – precum şi timpul de realizare a flashoverului – când sunt testate în colţul camerei, bază fundamentală a noului sistem de clasificare.

Performanţa de reacţie la foc a produselor pentru pardoseli

În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, un produs pentru pardoseli poate fi încadrat în următoarea euroclasă:

A1FL, A2FL, BFL, CFL, DFL, EFL şi FFL. Simbolul clasei de reacţie la foc trebuie urmat de indicativul s1, sau s2. Parametrul indică emisia fumului.

Indicativul asociat claselor de reacţie la foc a produselor pentru pardoseli caracterizează următoarele performanţe:
s1 – fum ≤ 750 %.min.;
s2 – ce nu se încadrează în s1

Performanţa de reacţie la foc a produselor termoizolante pentru tubulatură liniară

În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, un produs termoizolant pentru tubulatura liniară poate fi încadrat în următoarea euroclasă: A1L, A2L, BL, CL, DL, EL şi FL. Clasa de reacţie la foc trebuie urmată de indicativele s1, s2 sau s3, şi respectiv d0, d1 sau d2. Primul parametru indică emisia fumului iar al doilea producerea de picături la acţiunea unei flăcări pilot.

Indicativele asociate claselor de reacţie la foc caracterizează următoarele performanţe:
s1 – SMOGRA ≤ 105 m2s-1 şi TPS600s ≤ 250 m2,
s2 – SMOGRA ≤ 580 m2s-1 şi TPS600s ≤ 1600 m2
s3 – nici s1 nici s2
d0 – fără picături / particule aprinse conform EN 13823 înainte de 600 sec.;
d1 – fără picături / particule aprinse care persistă mai mult de 10 sec. conform EN 13823 în 600 sec.;
d2 nici d0 nici d1. Aprinderea hârtiei de filtru conform EN ISO 11925-2 clasifică produsul în clasa d2.

Performanţa de reacţie la foc a produselor pentru cablurile electrice

În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, produsele pentru cabluri electrice pot fi încadrate în următoarele euroclase: ACA, B1CA, B2CA, CCA, DCA, ECA şi FCA. Produsele încercate trebuie urmate de indicativelel s1, s1a, s1b, s2 sau s3, d0, d1 sau d2 şi a1, a2 sau a3. Primul parametru indică emisia fumului, al doilea producerea de picături la acţiunea unei flăcări pilot iar al treilea conductivitatea.

Termenii asociaţi claselor de reacţie la foc caracterizează următoarele performanţe:
s1 – TSP1200 ≤ 50 m2 şi SPR de vârf ≤ 0,25 m2/s , unde TSP reprezintă producţia totală de fum, iar SPR reprezintă viteza de producere a fumului;
s1a = s1 şi transmitanţa în conformitate cu EN 61034 – 2 ≥ 80 %
s1b=s1 şi transmitanţa în conformitate cu EN 61034 -2 ≥ 60 % < 80%
s2=TSP1200 ≤ 400 m2 şi SPR de vârf ≤ 1,5 m2/s
s3 nici s1 nici s2.
d0 = fără nici o picătură/particulă aprinsă înainte de 1200 s;
d1 = fără nici o picătură/particulă aprinsă persistând mai mult de 10 s înainte de 1200 s;
d2 = nici d0 sau d1.

Clasificarea d se face numai pentru FIPEC20 Scenariile 1 şi 2, care presupun încercarea la foc pe o durată de 20 de minute în care căldura eliberată de arzător trebuie să fie între 21 kW şi 30,7 kW. FIPEC20 Scenariul 2 presupune dispunerea unei plăci incombustibile pe bază de silicat de calciu pentru a crea condiţii mai severe pentru încercare.
a1 = conductivitate < 2,5 µS/mm şi pH > 4,3;
a2 = conductivitate < 10 µS/mm şi pH > 4,3;
a3 = nici a1 sau a2.

Nici o declaraţie = nici o performanţă determinată.

Această încercare este utilizată pentru a determina aciditatea. Conductivitatea şi pH-ul sunt analizate după consumarea completă a produsului în urma arderii în cuptor. Standardul de încercare EN 50267 este identic IEC 60754.

Produse pentru acoperişuri supuse cerinţelor se securitate la incendiu

Standardul ENV 1187:2002 descrie 4 metode distincte de încercare, care corespund la scenarii diferite de referinţă. Nu există o corelare între metodele de încercare şi de aceea nu există o ierarhie general acceptabilă la nivel european între clasificările aferente. Fiecare stat are dreptul de a-şi alege combinaţia/combinaţiile încercare/clasa corespunzătoare riscului/riscurilor de incendiu şi de a-şi stabili o ierarhie naţională de clasificare între diferitele combinaţii încercare/clasă.

Clasificările corespunzătoare celor patru metode de încercare [5] sunt identificate astfel:
– ENV 1187:2002 încercarea 1:X_ROOF(t1), unde t1 = Numai corpuri arzânde;
– ENV 1187:2002 încercarea 2:X_ROOF(t2), unde t2 = Corpuri arzânde + vânt;
– ENV 1187:2002 încercarea 3:X_ROOF(t3), unde t3 = Corpuri arzânde + vânt + radiaţie;
– ENV 1187:2002 încercarea 4:X_ROOF(t4), unde t4 = Corpuri arzânde + vânt + radiaţie suplimentară.

Acoperişuri expuse la un incendiu din interior:

Clasificările acoperişurilor expuse la un incendiu din interior se exprimă pentru:
1. acoperişuri care trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă specifice rezistenţei la foc în condiţiile acţiunii unui incendiu generalizat din interiorul construcţiei;
2. acoperişuri expuse la un obiect izolat arzând sub acesta. Pentru aceste clasificări trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
– prăbuşirea acoperişului;
– pătrunderea incendiului prin acoperiş şi aprinderea suprafeţei învelitoarei de acoperiş;
– propagarea incendiului în jos şi în interiorul acoperişului;
– picături/particule arzânde în zone îndepărtate de sursa de aprindere.

Clase de performanta la foc exterior pentru acoperisuri

Pentru produsele încercate conform SR ENV 1187:2002 – încercarea 4, trebuie să se adauge sufixului x la codul de identificare dacă apar degradări mecanice sau se formează goluri, pentru a indica faptul că unul sau mai multe dintre aceste fenomene au apărut în timpul încercării. În plus, în funcţie de înclinarea produsului în timpul încercării, se vor adăuga literele EXT.F pentru a indica poziţia plan sau orizontal şi literele EXT.S pentru a indica poziţia înclinat.

Acoperişuri expuse la un incendiu din exterior

Pentru a stabili performanţa la foc a învelitorilor de acoperiş (incluzând straturile de izolaţie, barierele de vapori, substraturile, etc.) şi a luminatoarelor, va fi necesar să se elaboreze încercări care :
– să determine efectele asupra acoperişului provocate simulând corpuri arzânde (fără vânt);
– să determine efectele vântului asupra învelitorii şi a luminatoarelor de acoperiş care au fost aprinse de corpuri arzânde (cu radiaţie);

Clase de performanţă la foc exterior pentru acoperişuri/învelitori acoperişuri şi criteriile care stau la baza clasificării acestora sunt prezentate în tabelul de mai sus.

Criteriile de performanţă trebuie să conţină limitări privind:
– pătrunderea incendiului în clădire prin acoperiş sau luminatoare;
– propagarea incendiului pe suprafaţa exterioară sau în structura învelitorii de acoperiş;
– producerea de picături/particule arzânde.

Performanţa de reacţie la foc a produselor pentru cablurile electrice

În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, un produs pentru cabluri electrice poate fi încadrat în următoarea euroclasă: ACA, B1CA, B2CA, CCA, DCA, ECA şi FCA. Produsele încercate trebuie urmate de indicativelel s1, s1a, s1b, s2 sau s3, d0, d1 sau d2 şi a1, a2 sau a3, prezentate în tabelul 8. Primul parametru indică emisia fumului, al doilea producerea de picături la acţiunea unei flăcări pilot iar al treilea conductivitatea.

(1) Pentru produsul ca întreg, excluzând materialele metalice, şi pentru orice componentă externă (adică manta) a produsului.

(2) s1= TSP1200 ≤ 50 m2 şi SPR de vârf ≤ 0,25 m2/s
s1a=s1 şi funcţie de transmisie în conformitate cu EN 61034-2 ≥ 80 %
s1b=s1 şi funcţie de transmisie în conformitate cu EN 61034-2 ≥ 60 % < 80%
s2=TSP1200 ≤ 400 m2 şi SPR de vârf ≤ 1,5 m2/s
s3 nici s1 nici s2.

(3) Pentru FIPEC20 Scenariile 1 şi 2: d0 = fără nicio picătură/particulă aprinsă înainte de 1200 s; d1 = fără nicio picătură/particulă aprinsă persistând mai mult de 10 s înainte de 1200 s; d2 = nici d0 nici d1.

(4) EN 50267-2-3: a1 = conductivitate < 2,5 µS/mm și pH > 4,3; a2 = conductivitate < 10 µS/mm și pH > 4,3; a3 = nici a1 nici a2. Nicio declaraţie = nicio performanţă determinată.

(5) Debitul de aer în cameră este reglat la 8000 ± 800 l/min.FIPEC20 Scenariul 1 = prEN 50399-2-1 cu montare și fixare specifică. FIPEC20 Scenariul 2 = prEN 50399-2-2 cu montare şi fixare specifică.

(6) Clasa de fum declarată pentru cablurile de clasă B1 ca trebuie să aibă originea în încercarea FIPEC20 scenariul 2.

(7) Clasa de fum declarată pentru cablurile de clasă B2ca, Cca și Dca trebuie să aibă originea în încercarea FIPEC20 Scenariul 1.

(8) Măsurarea proprietăţilor periculoase ale gazelor formate în caz de incendiu, care compromit capacitatea persoanelor expuse de a lua măsuri eficace de salvare, şi nu descrierea toxicităţii acestor gaze.”

Clase de reactie la foc
Clase-de-reactie-la-foc.pdf (500 downloads)

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.