REALIZAREA INTERVENŢIILOR CU BETOANE POLIMERICE ARMATE LA ELEMENTE DIN BETON ARMAT DEGRADATE PRIN COROZIUNE

REALIZAREA INTERVENŢIILOR CU BETOANE POLIMERICE ARMATE LA ELEMENTE DIN BETON ARMAT DEGRADATE PRIN COROZIUNE

Ghid de proiectare şi execuţie pentru realizarea intervenţiilor cu betoane polimerice armate la elemente din beton armat degradate prin coroziune.

Indicativ: GP 033-98

1. OBIECT Şl DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prezentul ghid are ca obiect prezentarea elementelor necesare pentru proiectarea, executarea şi verificarea calităţii lucrărilor realizate cu betoane polimerice. Ghidul se adresează proiectanţilor, executanţilor şi altor factori interesaţi în lucrările respective.

1.2. Domeniul de aplicare a betoanelor polimerice, avut în vedere în acest ghid , este limitat la următoarele tipuri de lucrări de intervenţie:

1. refaceri sau completări locale ale zonelor degradate sau cu defecte;
2. protecţii anticorosive.

1.3. Betoanele polimerice oferă următoarele caracteristici principale, care determină condiţiile în care ele pot fi recomandate:

1. rezistenţă mare la o serie largă de medii agresive;
2. rezistenţe mecanice ridicate, compresiune şi întindere, obţinute la cca. o zi de la turnare, asociate cu o bună aderenţă la betonul de ciment şi armătură;
3. limitarea temperaturii maxime a mediului în care se vor afla la +60°C.

1.4. Compoziţiile betoanelor polimerice se stabilesc în funcţie de condiţiile de utilizare ale acestora. În Anexa 1 se dau compoziţiile şi caracteristicile principale pentru şase tipuri de betoane polimerice. Pentru utilizarea altor compoziţii este necesară o asistenţă tehnică de specialitate pentru stabilirea compoziţiilor şi determinarea caracteristicilor betoanelor polimerice rezultate, pentru care trebuie obţinute agremente tehnice.

2. TERMENI, NOTAŢII

Termenii şi notaţiile utilizate sunt cele cuprinse în reglementările tehnice privind betonul, betonul armat şi betonul precomprimat, în “Glosar de termeni privind degradările şi lucrările de intervenţie la construcţii. Structura”, precum şi următorii termeni specifici:

2.1. Reticularea răşinilor polimerice: procesul de întărire al răşinilor care înglobează agregatele, constituind betonul polimeric, proces care se desfăşoară în patru faze:

1. faza lichidă, care durează, în funcţie de tipul de răşină, (30 … 120 minute), din momentul introducerii agentului de reticulare (întăritorul) şi până la începutul gelifierii;
2. faza de gelifiere (30 … 60 minute), în care răşina trece în stare de gel, proces însoţit de o creştere a temperaturii cu 20°C … 40°C (în funcţie de volumul de beton şi de condiţiile de răcire);
3. faza de întărire în masă (1 … 7 zile), caracterizată prin producerea legăturilor tridimensionale şi formarea unei structuri compacte care înglobează agregatele, însoţită, de contracţie de volum;
4. faza de încheiere a procesului de reticulare (7 … 14 zile), caracterizată prin definitivarea structurii tridimensionale, însoţită, de asemenea, de contracţie de volum, după care betoanele polimerice ating parametrii caracteristici.

2.2. Timpul de lucrabilitate (pot-life): intervalul de timp în care betonul polimeric îşi păstrează proprietăţile necesare punerii în operă, interval de timp egal cu durata fazei lichide.

2.3. Rezistenţa chimică: parametrul determinat pe baza variaţiei rezistenţei la compresiune, după expunerea în mediul chimic, astfel:

Rezistenţa chimică bună medie necorespunzătoare.

Rezistenţa la compresiune peste 80 80 … 60 sub 60 permanentă (%).

2.4. Notarea betoanelor polimerice se face prin trei grupe de simboluri, separate prin paranteze drepte, astfel:

Tipul betonului / Natura şi mărimea / Rezistenţa caracteristică agregatelor la compresiune

în care:

• Tipul betonului în funcţie de natura liantului, se notează:

BE – beton epoxidic
BPE – beton poliesteric
BFU – beton turanic

• Natura şi mărimea agregatelor se notează prin iniţiala corespunzătoare naturii agregatelor:

S – agregate naturale de rău (silicoase);
C – agregate dure concasate (cuarţ, bazalt, granit) urmată de cifra reprezentând granulaţia maximă.

• Rezistenţa caracteristică la compresiune este valoarea rezistenţei la compresiune determinată pe epruvete standardizate, exprimată în N/mm2.

Exemplu de notare: BE/C7/80 înseamnă un beton epoxidic, cu agregate concasate până la 7 mm diametru, având rezistenţa caracteristică la compresiune de 80 N/mm2.

3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

Documentele de referinţă privind proiectarea, executarea şi verificarea calităţii lucrărilor cu betoane polimerice sunt date în Anexa 2.

4. PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE INTERVENŢIE CU BETOANE POLIMERICE

4.1. Principalele cerinţe şi criterii de performanţă privind lucrările de intervenţie la care se utilizează betoane polimerice.

Betoanele polimerice se utilizează, în limitele domeniului acoperit de acest ghid, la următoarele categorii de lucrări:

• Remedieri, prin refacerea secţiunii elementelor, pe zone restrânse.
• Remedieri combinate cu protecţia anticorosivă, pe suprafeţe mari/complete ale elementelor, dar cu grosime relativ mică (max. 20mm) a stratului de beton polimeric.
• Protecţia anticorosivă a elementelor, cu un strat de beton polymeric cugrosime relativ mică (max. 20 mm).

Pentru aceste lucrări, cerinţele de calitate avute în vedere la proiectare sunt:

• rezistenţa şi stabilitatea, prin criteriile de performanţă arătate în Tabelul 1 şi care vor fi detaliate în continuare;
  • igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului, prin:
    • utilizarea de substanţe care nu degajă noxe şi nu sunt toxice după punerea în operă;
    • obţinerea avizului competent privind compatibilitatea cu mediile alimentare, dacă este cazul.

Celelalte cerinţe de calitate nu sunt implicate în acest gen de lucrări.

4.2. Principii de proiectare

4.2.1. La lucrările de intervenţie, soluţiile se stabilesc numai de către expert/proiectant, în urma efectuării unei expertize tehnice.

4.2.2. Prin soluţiile de intervenţie, care fac obiectul acestui ghid, nu se va modifica concepţia iniţială a structurii/construcţiei sub aspectul comportării în regim dinamic (se are în vedere şi acţiunea seismică), mai ales în ceea ce priveşte rigiditatea de ansamblu şi cea locală.

4.2.3. Se contează pe conlucrarea dintre partea existentă şi betonul polimeric, nou adăugat. Această conlucrare se manifestă atât pe secţiune, căt şi pe ansamblul elementului.

4.2.4. Alegerea tipului şi compoziţiei betonului polimeric se face în funcţie de natura solicitărilor şi de mediul în care acesta este supus în exploatare.

4.2.5. Proiectantul/expertul va stabili cerinţele şi criteriile de performanţă pentru partea existentă, care rămâne după îndepărtarea porţiunilor de material degradat sau cu defecte, şi care se înglobează în lucrare.

4.3. Date pentru proiectare

4.3.1. Pentru stabilirea soluţiei se vor avea în vedere:

1. Îndepărtarea cauzelor care au produs degradările, sau, cel puţin, cunoaşterea modului de manifestare şi stăpânire a lui.
2. Luarea în considerare a întregului ansamblu structural şi punerea tn evidenţă a efectelor degradării, precum şi a implicaţiilor pe care le aduce soluţia preconizată, asupra acestui ansamblu.
3. Luarea în considerare a condiţiilor in care se utilizează betoanele polimerice, atât sub aspectul avantajelor, cât şi al limitărilor.
4. Caracteristicile determinate pentru partea existentă, care se înglobează în lucrare, precum şi cele ale betoanelor polimerice utilizate, inclusiv condiţiile legate de punerea în operă ale acestora.

4.3.2. Conlucrarea dintre betonul polimeric şi partea existentă trebuie asigurată prin măsuri care au în vedere atât caracteristicile materialelor privind aderenţa, cât şi starea de solicitare în zona respectivă, în acest sens, se vor avea în vedere:

Tabelul 1

Pragurile sau conectorii vor fi calculaţi având în vedere caracteristicile de rezistenţă ale celor două tipuri de betoane (betonul de ciment existent şi cel polimeric).

1. Asigurarea, prin alcătuire şi prevederi pentru executarea lucrărilor, a condiţiilor pentru realizarea conlucrării, prin:
   1. forma şi prelucrarea suprafeţei de contact, care trebuie să fie rugoasă, fără porţiuni slab aderente şi compusă din suprafeţe plane, de preferat perpendiculare între ele;
   2. prevederea de praguri, în betonul existent sau de conectori, dacă este cazul;
   3. tratarea suprafeţei betonului de ciment cu amorse corespunzătoare betonului polimeric utilizat.
2. Asigurarea aderării armăturii existente, în cazul în care aceasta este la vedere, prin curăţirea de rugină şi crearea – în măsura în care este posibilă – a posibilităţii de a fi înglobată în betonul polimeric, nou turnat, pe toată circumferinţa în zona în care armătura este liberă.
3. Realizarea unor dimensiuni minime ale grosimii stratului de beton polimeric, de minimum 20 mm, care să permită diferenţierea acestor lucrări de cele de chituire sau acoperire de protecţie cu masă de şpaclu.
4. Armarea, dacă rezultă necesară, mai ales în cazul prevederii unor conectori, cu plasă din sârmă de 2 …3 mm grosime şi având ochiuri de25 … 40mm.

4.3.3. Pentru calculul în secţiune şi pe ansamblu se va considera fiecare material (beton de ciment, beton polimeric, armătură) cu dimensiunile şi caracteristicile sale, după regulile de calcul pentru beton armat.

4.3.4. Alegerea tipului şi compoziţiei betonului polimeric se face, în primul rând, în funcţie de natura mediului în care acesta este expus în exploatare, precum şi de natura solicitărilor şi de condiţiile de punere în operă.

4.3.5. Proiectul va trebui să cuprindă prevederi explicite prin care să se asigure că partea existentă (care rămâne după îndepărtarea porţiunilor de material cu defecte sau degradată ) şi va fi înglobată în lucrare, corespunde cerinţelor şi criteriilor de performanţă stabilite în urma expertizei tehnice avute în vedere la stabilirea şi detalierea soluţiei adoptate. Un inventar al acestuia este prezentat în Anexa 2.

5. EXECUTAREA LUCRĂRILOR CU BETOANE POLIMERICE

5.1. Condiţii prealabile

Condiţiile prealabile executării lucrărilor se referă la:

1. Existenţa documentaţiilor tehnice complete (proiect, specificaţii tehnice, proceduri de execuţie, ş.a.), precum şi a avizelor şi aprobărilor necesare.
2. Pregătirea construcţiei existente conform proiectului sub toate aspectele (integritatea, suprafaţa de contact, starea de curăţenie, ş.a.).
3. Existenţa materialelor necesare în cantităţi suficiente şi corespunzătoare calitativ.
4. Pregătirea materialelor, sculelor, dispozitivelor necesare executării lucrărilor.
5. Realizarea unor epruvete de probă pentru încercări preliminarii şi definitivarea compoziţiilor şi a modalităţilor de execuţie cu materialele şi dotările existente.
6. Verificarea existenţei condiţiilor de mediu pentru realizarea lucrărilor (de regulă, temperatura şi umiditatea suprafeţelor de contact şi în aer, în zonă).
7. Asigurarea personalului, care trebuie să cunoască ce are de făcut conform procedurii de execuţie.
8. Asigurarea activităţii de control al execuţiei şi de prelevare a probelor pentru verificări şi încercări.

5.2. Aplicarea stratului de amorsa

Aplicarea stratului de amorsa se face imediat înainte de punerea în operă a betoanelor polimerice sau demontarea armăturilor şi cofrajelor în funcţie şi de condiţiile cerute de materialele întrebuinţate.

5.3.Cofrajul

Cofrajul se va monta astfel încât să permită turnarea continuă, în porţii relativ mici a betoanelor polimerice.

Cofrajul va fi etanş pentru a nu permite scurgerea răşinilor care sunt, de regulă, foarte fluide. Se va avea în vedere faptul că, în perioada de întărire, aceste tipuri de betoane dezvoltă căldură.

Cofrajul va fi astfel alcătuit şi dimensionat încât să poată prelua solicitările aplicate acestuia, dacă e cazul, pentru vibrarea betonului.

Pentru decofrare uşoară, fără deteriorarea betonului, pe faţa interioară a cofrajelor se va aplica un material care trebuie să fie adecvat tipului de răşină folosit (caracteristici de aderenţă, temperatura degajată la întărire, ş.a.), precum şi a modului de realizare a turnării (mărimea, forma şi modul de prindere a cofrajului, cantitatea de beton la o şarjă turnată, ş.a.).

5.4. Prepararea şi punerea în operă

Dozarea gravimetrică a componentelor trebuie să se facă ou o precizie suficientă (sub 1%), deoarece fiecare component poate influenţa, prin raportul său în compoziţia finală, caracteristicile de material sau de punere în operă.

Amestecarea betonului se recomandă să fie făcută cu malaxorul (amestecare forţată cu turaţie max.400 rot./min) pentru a se omogeniza mai bine materialul.

Porţionarea şarjelor pentru turnare este determinată de tipul răşinii folosite (durata de lucrabilitate şi temperatura de întărire) şi de configuraţia (complexitatea) modului de turnare şi compactare. Această porţionare va fi stabilită în urma unor încercări preliminare, de regulă cu asistenţa tehnică a unui specialist în domeniu.

Compactarea betonului se face în principal, prin vibrarea (baterea) exterioară a cofrajului, care va fi conceput pentru a suporta aceste solicitări.

5.5. Condiţii până la intrarea în lucru

Betoanele polimerice nu necesită tratamente deosebite după punerea în operă, în afară de necesitatea menţinerii temperaturii mediului ambiant în limitele prevăzute pentru liantul utilizat.

6. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR

Lucrările cu betoane polimerice se execută conform proiectului, pe baza fişelor tehnice şi a programului de executare a lucrărilor.

în cazul în care unitatea executantă are sistemul propriu de conducere şi asigurare a calităţii, atunci aceste lucrări vor face obiectul acestui sistem (proceduri de execuţie, plan de control al calităţii, ş.a.).

Fişele tehnice şi programul de executare a lucrărilor se elaborează pentru fiecare lucrare, de către executant cu asistenţa tehnică a proiectantului şi a unui specialist în domeniul lucrărilor cu materiale de această natură (răşini sintetice).

6.1. Prevederi care trebuie cuprinse în proiect

Proiectul va trebui să cuprindă datele necesare, cu valori şi abateri admise, pentru asigurarea calităţii lucrărilor, între care cel puţin:

1. Condiţiile de mediu pentru punerea în operă a betonului (temperatură, umiditate, ş.a.) cu toleranţe de valori.
2. Condiţii pentru partea existentă care se înglobează în lucrare (a se vedea Anexa 3).
3. Abateri admise pentru dimensiunile elementelor (cofraj) poziţionarea şi acoperirea armăturilor şi a pieselor înglobate.
4. Tipul betoanelor polimerice, condiţii şi valori de control (abateri) pentru materialele componente.
5. Mărimile caracteristice care se verifică şi valori de control pentru acestea, la punerea în operă şi după întărire (temperature degajată, densitate, rezistenţă ş.a.).
6. Neconformităţi admise la decolrare (planeitate, ştirbituri, rosturi, ş.a.).
7. Modul detratare ol defectelor constatate după decofrare (sau altele).
8. Lucrările care constituie puncte de oprire, în sensul în care continuarea execuţiei nu se poate face decât după verificarea şi recepţionarea acestora, cu documente prevăzute, de asemenea în proiect (procese verbale de lucrări ascunse, buletine de încercare, ş.a.)

Aceste prevederi vor fi conţinute, în orice caz (cel puţin cu menţionate şi trimitere) pe piesele desenate (planşele de execuţie), având în vedere că, piesele scrise nu ajung întotdeauna şi complet la personalul care execută efectiv diversele categorii de lucrări.

Pentru stabilirea mărimilor, valorilor de control şi abaterilor, proiectantul va avea în vedere cerinţele şi criteriile de performanţă specifice lucrărilor respective şi, în cazuri deosebite, s° va consulta cu un specialist în domeniul lucrărilor cu acest tip de materiale (betoane polimerice).

6.2. Fişa tehnică pentru executarea lucrărilor

Fişa tehnică pentru executarea berarilor cu betoane polimerice va cuprinde date, condiţii şi modalităţi de lucru, privind, cel puţin:

1. Materiale componente (răşini şi alte componente similare, agregate):
   1. caracteristici pentru procurare;
   2. mod de transport şi păstrare:
   3. mod de verificare a calităţii.
2. Prepararea betonului:
   1. compoziţia;
   2. cantitatea pentru o porţie (şarjă);
   3. preparare (amestecare);
   4. operaţiuni auxiliare (porţionare, curăţire, ş.a.).
3. Punerea în operă a betonului:
   1. condiţii pentru cofraje (etanşeitate, rezistenţă, materiale specifice pentru decofrare);
   2. turnarea (cantitate, intervalul de timp, ş.a.);
   3. compactarea;
   4. alte operaţiuni, dacă e cazul (încălzirea mediului în zonă, răcirea betonului, ş.a.).
4. Prelevarea de probe şi confecţionarea epruvetelor:
   1. modul de prelevare a probelor de beton;
   2. tipul, dimensiunile, numărul epruvetelor;
   3. modul de identificare a epruvetelor (notare, documente);
   4. modul de păstrare a epruvetelor (loc, condiţii de aşezare, mediu, ş.a.).
5. Încercarea epruvetelor
   1. mărimile măsurate;
   2. modul de încercare (cu trimiteri la metode şi regulamente sau cu descrierea metodelor noi sau asimilate);
   3. modul de prezentare al rezultatelor şi de păstrare/identificarea acestora.
6. Valori de control privind caracteristicile betoanelor:
   1. caracteristici fizice (densitate, ş.a.);
   2. caracteristici mecanice (rezistenţa la compresiune, la întindere, modul de elasticitate, ş.a.);
   3. alte caracteristici, dacă este cazul (contracţia, curgerea lentă, rezistenţa laîngheţ-dezgheţ, ş.a.).

Fişa tehnică va fi făcută pentru fiecare lucrare şi va cuprinde datele necesare pentru toate tipurile de betoane poiimerice utilizate la aceasta având în vedere specificaţiile producătorilor materialelor componente. Ea va fi avizată de proiectant şi va fi difuzată celor care execută efectiv lucrările, precum şi compartimentului de asigurare a calităţii şi laboratorului.

6.3. Cerinţe privind asigurarea calităţii

Pentru asigurarea calităţii lucrărilor de intervenţii cu betoane poiimerice se impun următoarele etape:

• recepţia materialelor;
• verificarea păstrării şi depozitării materiilor prime;
• controlul calităţii la punerea în operă;
• recepţia lucrărilor executate.

6.3.1. Recepţia materialelor trebuie să se bazeze în primul rând pe termenele de valabilitate şi certificatele de calitate emise de producător pentru fiecare lot de material.

Controlul de calitate pentru materiile prime, care trebuie să ateste conformitatea cu documentaţia producătorilor, se execută pe şantier, de laboratoare atestate, sau la institute sau laboratoare specializate şi cuprinde următoarele:

Tabelul 2

6.3.2. Condiţiile de păstrare şi depozitare a materiilor prime ce intră în compoziţia betoanelor poiimerice sunt date de producătorul de materiale prin prescripţiile tehnice ale acestuia şi verificarea respectării lor trebuie făcută la început şi apoi cel puţin lunar, sau atunci când condiţii deosebite privind magazia/depozitul o cer.

În general, trebuie respectate următoarele condiţii de depozitare:

• Răşinile polimerice şi întăritorii corespunzători trebuie să fie depozitate în spaţii închise, ventilate şi la temperaturi ce nu depăşesc limitele de +5°C şi +30°C. Este interzisă desigilarea ambalajelor originale cu mai mult de 24 ore înainte de utilizare.
• Componentele solide (agregatele) trebuie depozitate în ambalajele originale, în spaţii închise şi uscate (umiditate relativă sub 70%).

6.3.3. Controlul calităţii la punerea în operă a betoanelor polimerice trebuie să se execute de către coordonatorul lucrărilor de execuţie sau un reprezentant al acestuia în conformitate cu fişele tehnice de execuţie şi trebuie să respecte următoarele etape şi cerinţe:

1. Asigurarea utilajelor, sculelor şi dispozitivelor necesare turnării, a spaţiilor de acces, inclusiv pentru protecţia muncii.
2. Asigurarea condiţiilor de microclimat necesare elaborării şi turnării betoanelor polimerice. Dacă nu se cer prin specificaţia de produs alte condiţii, acestea trebuie să fie:
   1. temperatura să fie în limitele +10°C … +30°C;
   2. umiditatea relativă sub 70%.
3. Aclimatizarea materialelor. Cu cel puţin 24 ore înainte de elaborare şi turnare, materialele trebuie aduse din spaţiile de depozitare şi menţinute la temperatura mediului de lucru (fără afi desigilate dacă este cazul).
4. Asigurarea calităţii stratului suport, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
   1. să fie uscat, curat, fără praf şi părţi neaderente sau impurităţi ce pot împiedica aderenţa;
   2. temperatura minimă +10°C;
   3. umiditatea maximă 4%.
5. Dozarea materialelor conform instrucţiunilor şi în concordanţă cu timpul de lucrabilitate.
6. Respectarea strictă a indicaţiilor tehnice referitoare la ordinea şi tipul de amestecare al componentelor.
7. La aplicarea stratului de amorsa (când este cazul) se vor respecta următoarele cerinţe:
   1. modul de aplicare;
   2. timpul de reticulare (întărire).
8. La executarea şi aplicarea cofrajelor se vor respecta următoarele cerinţe:
   1. montarea corectă, conform proiectului;
   2. etanşeitate;
   3. dimensiunile zonei cofrate, conform proiectului;
   4. montaje pentru turnare (ferestre, montare succesivă, ş.a.);
   5. starea de curăţenie;
   6. aplicarea materialelor de decof rare.
9. La turnarea betoanelor polimerice se vor respecta următoarele cerinţe:
   1. modul deturnare;
   2. timpul de lucrabilitate;
   3. compactarea;
   4. timpul de reticulare (întărire);
   5. tratamente ulterioare (dezaerare), dacă sunt necesare;
   6. timp şi condiţii de păstrare până la darea în exploatare.

6.3.4. Recepţia lucrărilor de intervenţii cu betoane polimerice trebuie să se execute în comun de către beneficiar şi executant şi trebuie să urmărească cel puţin:

• aspectul suprafeţei betoanelor polimerice (fără fisuri, fără porozităţi adânci, culoare uniformă ş.a.);
• încadrarea în abaterile dimensionale prevăzute în proiect
• aderenţa la partea existentă, verificată prin sondaj, prin ciocăniră şi, dacă există dubii, prin metode nedistructive sau semidistructive (smulgere, prin metoda prevăzută în Normativul C 236).

oate aceste date se vor consemna în procesul verbal de recepţie al lucrărilor careva intra în Cartea tehnică a construcţiei.

6.4. Măsuri privind protecţia şi igiena muncii şi PSI

Măsurile privind protecţia şi igiena muncii şi paza şi siguranţa contra incendiilor vor fi cuprinse în mod obligatoriu în fişa tehnică de execuţie a lucrărilor şi vor fi bazate, în funcţie de tipul betoanelor (lianţilor) şi de natura lucrărilor, pe prevederile indicate de producătorii materialelor respective, precum şi pe documentele de reglementare în domeniu (Anexa 2).

Se atrage atenţia asupra caracterului iritant sau chiar toxic al majorităţii substanţelor cu care se lucrează, care pot produce iritări ale pielii sau mucoaselor, astfel că, folosirea materialelor de protecţie (halat, mănuşi, ochelari) este obligatorie, iar persoanele sensibile la aceste acţiuni nu trebuie să fie lăsate să lucreze în zonă.

Anexa 1

COMPOZIŢII, CARACTERISTICI Şl CONDIŢII DE PUNERE ÎN OPERĂ PENTRU BETOANE POLIMERICE TESTATE

1. MATERIALE SPECIFICE

Compoziţiile au fost stabilite pentru materiale indigene, care sunt prezentate în tabelul 1.1.

Materiale componente specifice betoanelor polimerice.

Tabelul 1.1.

2. COMPOZIŢII PENTRU BETOANE POLIMERICE

2.1. Betoane epoxidice (BE)

a) cu agregate cuarţoase, concasate, până la 7 mm

b) cu agregate de râu, până la 16 mm

2.2. Betoane poliesterice (BPE)

a) cu agregate cuarţoase, concasate, până la 7 mm

2.3. Betoane furanice (BFU)

a) cu agregate cuarţoase, concasate, până la 7 mm

3. CARACTERISTICI FIZICO-MECANICE

Principalele caracteristici fizico-mecanice determinate pentru betoanele testate sunt trecute în tabelul 1.2. În figura 1.1. este prezentată alura diagramelor efort unitar-deformaţie specifică pentru unele dintre tipurile de betoane polimerice .

Tabelul 1.2.

Principalele caracteristici fizico-mecanice ale betoanelor polimerice

*) ruperea se produce prin betonul ciment

4. COMPORTAREA LA ACŢIUNEA AGENŢILOR CHIMICI

Rezultatele determinărilor privind comportarea la acţiunea agenţilor chimici (rezistenţa chimică) sunt arătate, pe categorii de betoane, în tabelul 1.3.

Rezistenţa chimică a betoanelor polimerice

Tabelul 1.3.

Notă : Rezistenţa chimică a fost trecută astfel (a se vedea definiţia la pct. 2.3. din ghid) :

5. DATE PRIVIND TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A LUCRĂRILOR

5.1. Condiţiile de mediu pentru executarea lucrărilor sunt următoarele :

5.2. Soluţii pentru straturi de amorsare pe betonul de ciment existent, pentru îmbunătăţirea aderenţei, sunt date, în mai multe variante echivalente, pe categorii de betoane polimerice .

Durata între aplicarea stratului de amorsare şi turnarea betonului polimeric este de maximum 24 ore.

5.3. Pentru asigurarea decofrării se vor aplica pe faţa inferioară a cofrajelor, materialele arătate în continuare, în funcţie de categoria de beton polimeric (liant) şi de materialul din care este alcătuit cofrajul.

5.4. Durata de lucrabilitate (pot-life), pentru betoane polimerice, este după cum urmează :

Anexa 2

CERINŢE Şl CRITERII DE PERFORMANŢĂ PRIVIND PARTEA EXISTENTĂ A CONSTRUCŢIEI

1. BETONUL EXISTENT (VECHI)

Cerinţele şi criteriile de performanţă pentru betonul existent (vechi) sunt prezentate în tabelul 2.1.

În acest caz, nu s-au asociat nivele de performanţă la criteriile de performanţă prevăzute, valorile respective fiind rezultatul determinărilor/măsurătorilor, ele fiind luate ca date de intrare pentru proiectare.

Cerinţe şi criterii de performanţă pentru betonul existent (vechi)

Tabelul 2.1

Notă: Abaterile şi condiţiile vor fi stabilite în fiecare proiect, în funcţie de situaţia concretă respectivă, recomandându-se colaborarea între proiectant şi specialiştii care au efectuat expertiza tehnică.

2. ARMĂTURA EXISTENTĂ

Cerinţele şi criteriile de performanţă pentru armătura existentă sunt date în tabelul 2.2., în care nu sunt, de asemenea precizate niveluri de performanţă asociate criteriilor de performanţă, deoarece valorile respective vor rezulta din determinări/măsurări şi constituie date de intrare pentru proiectare.

Se face menţiunea că, aceste cerinţe şi criterii de performanţă sunt valabile şi pentru piesele metalice înglobate, existente.

Cerinţe şi criterii de performanţă privind armătura existentă

Tabelul 2.2.

Reconstituirea armăturii existente, dacă este cazul, va fi tratată distinct în proiectul lucrărilor de intervenţie, care va preciza criteriile pentru executarea şi verificarea calităţii acestei reconstituiri.

3. STAREA DE SOLICITARE Şl MEDIUL AMBIANT

La realizarea intervenţiilor, până la intrarea în lucru a zonelor respective şi pe perioada executării lucrărilor, se vor avea în vedere următoarele aspecte:

Mediul ambiant poate influenţa calitatea betoanelor polimerice, în perioada de punere în operă şi întărire, acestea impunând condiţii de temperatură şi umiditate ale mediului ambiant.

Anexa 3

DOCUMENTE DE REFERINŢĂ Şl CONEXE

STAS 167/2 – Cuarţite şi produse refractare silica. Determinarea umidităţii.

STAS 227/4 – Cimenturi. încercări fizice. Determinarea timpului de priză.

STAS 1275 – încercări pe betoane. încercări pe betonul întărit. Determinarea rezistenţelor mecanice.

STAS 1667 – Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali.

STAS 2096 – Determinarea timpului de scurgere.

STAS 2320 – Încercări pe betoane şi mortare. Tipare metalice demontabile pentru confecţionarea epruvetelor.

STAS 2833 – Încercări pe betoane. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit.

STAS 3518 – Încercări de laborator ale betoanelor. Determinarea rezistenţei la îngheţ – dezgheţ (gelivitate).

STAS 3519 – Încercări pe betoane. Verificarea impermeabilităţii la apă.

STAS 4606 – Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. Metode de încercare.

STAS 5090 – Pietre naturale pentru construcţie. Clasificare.

STAS 5585 – Încercări pe betoane. Determinarea modulului de elasticitate static la compresiune al betonului.

STAS 5870 – Materiale plastice. Analiză granulometrică.

STAS 5886 – Materiale plastice. Determinarea densităţii (masei volumice) şi a densităţii relative.

STAS 8517 – Cuarţ de Orşova, măcinat. STAS 10107/0 – Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat.

STAS 11095 – Făină de cuarţ de la preparaţia Orşova.

C 170 – Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale.

C 236 – Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere, la determinarea

C 300 – Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

CD 114 – Normativ departamental privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor din specificul industriei chimice.

CD 115 – Norme departamentale de întreţinere şi reparaţii pentru construcţii specifice M.I.Ch.

P 100 – Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.

P 118 – Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului.

PC 1/1 – Îndrumător de diagnosticare a stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor.

PC 1/2 – Îndrumător de investigare şi diagnosticare a stării structurilor din beton armat, beton precomprimat şi oţel situate în medii agresive.

PD 2C7 – Instrucţiuni departamentale pentru proiectarea, execuţia, montarea şi verificarea sistemelor de fixare a utilajelor şi echipamentelor din industria chimică pe elemente de susţinere.

XXX – Cod de practică pentru execuţia lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat (în curs de aprobare şi publicare).

XXX – Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii (aprobat cu Ordinul MLPAT nr.9/N/15.03.1993).

La reglementările tehnice se va lua în considerare ultima ediţie în vigoare, inclusiv modificările ulterioare, publicate.