Masuri compensatorii pentru nerespectarea distantelor minime de siguranta
Conform Normativului de siguranță la foc a construcțiilor, indicativ P 118-99, prin tabelul 2.2.2. Distanțe de siguranțe se impun distanțe minime ale construcției analizate față de construcțiile învecinate. Distanțele sunt stabilite în funcție de gradul de rezistență la foc pe care le au construcțiile din apropiere. Însă, uneori aceste distanțe nu pot fi respectate, motiv pentru care sunt necesare masuri compensatorii pentru nerespectarea distantelor minime de siguranta.
Normativul P118-99 impune distanțe minime de siguranță pornind de la 6 m pâna la 15 m. Distanța minimă, de 6 m, este acceptată în situația în care clădirea în studiu și cea din apropiere au același grad de rezistență la foc I-II. Evident, distanța maximă de 15 m se aplică la gradele de rezistență la foc IV-V.
Normativul stabilește prin două note situațiile în care distanțele vor fi altele decât cele din tabel:
NOTĂ:
1. Pentru construcţiile de producţie sau depozitare din categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, distanţele de siguranţă faţă de clădiri cu alte riscuri sau categorii de pericol de incendiu, se majorează cu 50%, fără a fi mai mici de 15,00m.
2. În cazuri justificate tehnic, în cadrul limitei de proprietate, investitorii pot stabili distanţe mai mici pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective, dacă adoptă măsuri de protecţie compensatorii, stabilite prin proiect şi scenarii de siguranţă la foc.
Pereți antifoc, perdele de apă
Într-un răspuns oferit de Departamentul pentru Situații de Urgență se precizează următoarele:
Ținând cont de faptul că situațiile ce se ivesc în procesul de proiectare diferă de la un obiectiv la altul, măsurile compensatorii care pot fi adoptate în vederea reducerii distanțelor minime de siguranță trebuie stabilite printr-o expertiză tehnică în funcție de particularitățile construcțiilor analizate.
În acest sens, precizăm că activitățile desfășurate în vederea asigurării cerinței fundamentale securitate la incendiu sunt parte integrantă a sistemului calității în construcții, iar întocmirea documentațiilor tehnice este atributul investitorilor, proiectanților, verificatorilor de proiecte, fabricanților și furnizorilor de produse pentru construcții, executanților, proprietarilor, utilizatorilor, responsabililor tehnici cu execuția, experților tehnici, precum și autorităților publice și asociațiilor profesionale de profil conform dispozițiilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții republicată.
Subliniem faptul că pentru reducerea distanțelor minime de siguranță se pot realiza pereți antifoc în condițiile prevăzute de Normativul de siguranță la foc a construcțiilor, indicativ P 118-99 sau perdele de apă folosind sprinklere deschise conform art. 7.132. lit. e) din Normativul privind securitatea la incendiu a construcțiilor, Partea a II-a – Instalații de stingere, indicativ P118/2-2013, precum și orice alte măsuri care să fie în corelare cu natura cerințelor impuse prin prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.
Totodată, vă învederăm că afirmația referitoare la ”situația în care nu se implementează niciun minim de măsuri pe considerentul că oricum din punctul de vedere legal nu prezintă relevanță sau nu este suficient, deși din punct de vedere tehnic ar putea salva vieți” este nejustificată având în vedere că proiectanții de construcții și amenajări sunt obligați să cuprindă în documentațiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conțin obiectele proiectate, conform prevederilor art. 23 lit. b) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările și completările ulterioare, iar prevederea acestor măsuri în proiecte nu este condiționată de procesul de avizare și/sau autorizare din punct de vedere al securității la incendiu.
