NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA CLADIRILOR DE LOCUINTE

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA CLADIRILOR DE LOCUINTE

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA CLADIRILOR DE LOCUINTE

Indicativ NP 057 – 2002, înlocuieşte NP 016 – 1996

1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect

1.1.1. Prezentul normativ stabileşte condiţiile de amplasare şi conformare corespunzătoare construcţiilor de locuinţe, (cap. 2) precum şi condiţiile tehnice, criteriile şi nivelurile de performanţă corespunzătoare cerinţelor de calitate, la care trebuie să răspundă construcţiile de locuinţe, (cap. 3) în conformitate cu prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii.

1.1.2. Prezentul normativ are drept scop asigurarea protecţiei şi confortului necesar utilizatorilor (indiferent de vârstă sau stare de sănătate) în concordanţă cu exigenţele specifice, prin îmbunătăţirea performanţelor clădirilor de locuinţe.

1.1.3. Condiţiile tehnice de calitate, corespunzătoare clădirilor de locuinţe, stabilite prin prezentul normativ, trebuie realizate şi menţinute la aceiaşi parametri, pe întreaga durată de serviciu a acestora.

1.2. Domeniu de aplicare şi condiţii de utilizare

1.2.1. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea cladirilor de locuinţe noi, aflate în mediul urban sau rural, indiferent forma de proprietate, precum şi la modernizarea, reamenajarea, transformarea, repararea şi consolidarea construcţiilor de locuinţe existente.

1.2.2. La lucrările de modernizare, reamenajare, transformare, reparare şi consolidare a clădirilor existente, în cazul în care, din motive justificate, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, se vor asigura, prin proiect, măsuri compensatorii.

1.2.3. Prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare pentru locuinţele parter şi parter plus un etaj, situate în mediul ral, precum şi pentru locuinţele provizorii.

1.2.4. În funcţie de categoria de importanţă a investiţiei ce se va proiecta, se vor adopta niveluri de performanţă impuse de respectiva incadrare, dar în nici un caz inferioare celor prevăzute în prezentul normativ.

1.2.5. Prevederile prezentului normativ sunt destinate proiectantilor, executanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici responsabililor tehnici cu execuţia, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor clădirilor de locuinţe, precum şi organelor administraţiei publice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin, în conformitate cu Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii.

1.2.6. Pentru cazul clădirilor de locuinţe cu mansardă, se vor avea în vedere şi prevederile normativului NP 064 „Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit”.

1.2.7. Pentru cazul locuinţelor din clădiri cu mai multe funcţiuni, se vor avea în vedere şi reglementările specifice funcţiunilor respective.

1.2.8. La proiectarea unei construcţii de locuinţe, în afara prevederilor din prezentul normativ (după caz), se vor avea în vedere şi prevederile normativului NP 051 „Normativ pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap”.

1.2.9. Toate reglementările utilizate la proiectarea unei clădiri de locuinţe, vor fi cele în vigoare la data elaborării proiectului de investiţie respectiv.

1.3. Referinţe generale

1.3.1. Documentele tehnice şi legislative, ce au stat la baza întocmirii prezentului normativ, sunt următoarele:

• Legea nr. 10/1995 – privind calitatea în construcţii

• NC 001 – Normativ cadru privind detalierea conţinutului cerinţelor stabilite prin Legea 10/1995

• Ordonanţa de urgenţă nr. 102/1999 – privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

1.4. Terminologie

În contextul prezentului normativ, termenii de mai jos au următoarea semnificaţie:

Persoană cu handicap – persoană cu dificultăţi mecanice şi motrice (cu dificultăţi de mers, sau blocată în scaun rulant) precum şi persoane cu deficienţe ale aparatului ocular sau auditiv.

ANEXA 1. TIPOLOGIA CLĂDIRILOR DE LOCUIT

Tipologii – clădiri de locuinţe – în funcţie de:

1. Zona teritorială

• urbane – clădiri de locuinţe amplasate în cadrul zonei urbane;
• rurale – clădiri de locuinţe amplasate în cadrul zonei rurale.

2. Modul de locuire

• unifamiliale (individuale) – clădiri de locuinţe pentru o familie (o locuinţă);
• semicolective – clădiri de locuinţe pentru mai multe familii (mai multe locuinţe), având acces propriu şi lot folosit în comun;
• colective – clădiri de locuinţe pentru mai multe familii (mai multe locuinţe), având acces şi lot folosit în comun.

3. Conformare şi amplasare pe lot

• izolate – clădiri de locuinţe amplasate izolat, în cadrul unui lot;
• cuplate – clădiri de locuinţe cuplate câte două, pe limita dintre două loturi;
• înşiruite – clădiri de locuinţe amplasate pe întreaga lăţime a loturilor;
• covor1- clădiri de locuinţe (de forma L sau U) amplasate în (REŢEA) lot, pe limita a două sau trei laturi, cuplate sau nu, cu clădirile vecine;
• terasate – clădiri de locuinţe cu apartamente suprapuse în retragere, pe teren în pantă.

4. Regimul de înălţime

• foarte redus – P, P + 1;
• redus – P + 2 la P + 5;
• mediu – P + 5 la P+ 11;
• înalt – clădire la care cota pardoselii, ultimului nivel folosibil, este situată la peste 28,00 m faţă de nivelul terenului (carosabil adiacent);
• foarte înalt – idem, la > 50,00 m.

2. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI CONFORMARE CORESPUNZĂTOARE CONSTRUCŢIILOR DE LOCUINŢE (conform „Regulament general de urbanism” HG 525/1996)

2.1. Considerente generale

2.1.1. Construcţiile de locuinţe se amplasează, de regulă, în cadrul intravilanului localităţilor, având avantajul legăturii cu dotările din suprastructura şi infrastructura edilitară existentă.

2.1.2. În cazul amplasării locuinţelor în afara localităţilor, acestora trebuie să li se asigure toate utilităţile, prin rezolvări locale sau prin racordări la sistemul edilitar cel mai apropiat.

2.2. Amplasarea în cadrul localităţii

2.2.1. Se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor producătoare de noxe, zgomote puternice şi vibraţii (aeroport, zone industriale, artere de trafic greu).

Concentraţii de noxe maxim admise – conform prevederilor STAS 12574;

Valoarea admisibilă a zgomotului: max. 50 dB (A) – la 2,00 m de faţada clădirii (în caz că nu este posibil să se respecte această condiţie, se vor lua măsuri de izolare corespunzătoare).

2.3. Procent de ocupare a terenurilor (POT)

2.3.1. Se vor respecta condiţiile specifice date de destinaţia zonei în care urmează să fie amplasate construcţiile, respectându-se condiţiile impuse prin Certificatul de Urbanism.

2.4. Orientarea faţă de punctele cardinale

2.4.1. Se recomandă evitarea orientării spre nord a dormitoarelor.

2.5. Influenţa vântului şi a curenţilor de aer

2.5.1. În funcţie de condiţiile din zonă şi de distanţele dintre clădiri, se vor evita formele planimetrice şi volumetrice care pot crea disconfort la nivel pietonal.

2.6. Condiţii de vecinătate

2.6.1. La stabilirea condiţiilor de vecinătate se va ţine seama de prevederile existente în PUD şi în Certificatul de Urbanism, precum şi de măsurile de preîntâmpinare a propagării incendiilor, stabilite în reglementările tehnice specifice.

2.7. Regim de înălţime

2.7.1. Stabilirea regimului de înălţime se va face în concordanţă cu prevederile PUZ (plan urbanistic zonal) şi PUD (plan urbanistic de detaliu), precum şi cu indicatorii POT (procent de ocupare al terenului) şi CUT (coeficient de utilizare al terenului) prevăzuţi în Certificatul de Urbanism, avându-se în vedere, totodată, influenţa vântului şi a curenţilor de aer din zonă.

2.8. Accese carosabile

2.8.1. Pentru locuinţe unifamiliale cu acces şi lot propriu se vor asigura:

• accese carosabile pentru locatari;
• acces carosabil pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, conform regula­mentelor locale de urbanism;
• alei semi (carosabile) în interiorul zonelor parcelate, având:
  • pentru alei cu L = max. 25,00 m / = min. 3,50 m
  • pentru alei cu L > 25,00 m / = min. 3,50 m + supralărgiri de depăşire şi zone pentru manevre de întoarcere
• în cazul parcelării pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de servire locală (fundături) având:
  • pentru alei cu L = 30,00 m / = 3,50 m (o bandă)
  • pentru alei cu L = 30  100,00 m / = min. 2 benzi (7,00 m.) cu trotuar pe cel puţin o latură şi supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt.

2.8.2. Pentru locuinţe semicolective – cu acces propriu şi lot folosit în comun, se vor asigura:

• accese carosabile pentru locatari;
• accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, conform regulamentelor locale de urbanism;
• în cazul parcelării pe două rânduri:
• idem prevederi cap. 2.8.1.

2.8.3. Pentru locuinţe colective cu acces şi lot folosit în comun se vor asigura:

• accese carosabile pentru locatari;
• accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, conform regulamentelor locale de urbanism;
• accese la parcaje şi garaje.

2.9. Accese pietonale

2.9.1. Accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare (scaun rulant) – conform prevederilor NP 051.

2.10. Parcaje

2.10.1. Necesarul de parcaje va fi dimensionat conform prevederilor normativului P 132, în funcţie de categoria localităţii în care sunt amplasate construcţiile, avându-se în vedere şi prevederile normativului NP 051.

2.10.2. Pentru construcţiile de locuinţe, în funcţie de indicele de motorizare a localităţii, vor fi prevăzute locuri de parcare astfel:

• câte un loc de parcare la 1-5 locuinţe unifamiliale cu lot propriu;
• câte un loc de parcare la 1-3 apartamente, pentru locuinţe semicolective, cu acces propriu şi lot folosit în comun;
• câte un loc de parcare la 2-10 apartamente, în locuinţe colective, cu acces şi lot în comun.

2.10.3. Din totalul locurilor de parcare, pentru locuinţele individuale, vor fi prevăzute garaje în procent de 60-100 %.

2.11. Spaţii verzi

2.11.1. Pentru construcţiile de locuinţe, vor fi prevăzute spaţii verzi şi plantate, în funcţie de tipul de locuinţe, dar nu mai puţin de 2 m2/locuitor.

ANEXA 2. DOCUMENTE CONEXE

HGR nr.525/1996 Pentru aprobarea „Regulamentului general de urbanism”

xxx Codul de procedură civilă

Ordonanţa de urgenţă nr. 102/1999 – privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

NP 051 Normativ pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent, la exigenţele persoanelor cu handicap

P 132 Normativ pentru proiectarea parcajelor de autoturisme în localităţi urbane

STAS 12574 Aer din zone protejate. Condiţii de calitate

GP 001 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare a zonelor urbane din punct de vedere acustic

STAS 10009 Acustica în construcţii. Acustica urbană. Limitele admisibile ale nivelului de zgomot

P 118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

3. CERINŢE DE CALITATE, CONDIŢII TEHNICE, CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ, PRIVIND PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR DE LOCUINŢE

3.1. Rezistenţă şi stabilitate

3.1.1. Generalităţi

3.1.1.1. Clădirile de locuinţe vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate” conform reglementărilor tehnice.

Prin aceasta se înţelege că acţiunile susceptibile de a se exercita asupra lor în timpul execuţiei şi exploatării nu vor avea ca efect producerea vreunuia dintre următoarele evenimente:

1. prăbuşirea totală sau parţială a construcţiei;
2. producerea unor deformaţii şi/sau vibraţii de mărime inacceptabilă pentru exploatarea normală;
3. avarierea elementelor nestructurale (închideri, compartimentări, finisaje), a instalaţiilor şi a echipamentelor ca urmare a deformaţiilor excesive ale elementelor structurale;
4. producerea, ca urmare a unor evenimente accidentale, a unor avarii de tip „prăbuşire progresivă”, disproporţionate în raport cu cauza iniţială care le-a produs.

3.1.1.2. Cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate” se referă la toate părţile componente ale clădirii precum şi la terenul de fundare, respectiv:

• infrastructura (fundaţii directe, fundaţii indirecte, ziduri de sprijin etc.);
• suprastructura (elemente şi subansambluri structurale verticale şi orizontale);
• elemente nestructurale de închidere;
• elemente nestructurale de compartimentare;
• instalaţii aferente clădirii;
• echipamente electro-mecanice aferente clădirii;
• terenul de fundare.

3.1.1.3. Cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate” trebuie să fie satisfăcută, cu o probabilitate acceptabilă, în timpul unei durate de exploatare raţională din punct de vedere economic.

3.1.1.4. Satisfacerea cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate” se poate asigura numai în cazurile în care:

• nu intervin situaţii de solicitare cu probabilitate deosebit de mică de producere şi care nu au fost avute în vedere la proiectare;
• nu se produc erori umane grave în fazele de proiectare, realizare şi utilizare ale clădirii.

3.1.2. Condiţii tehnice corespunzătoare cerinţei de calitate rezistenţă şi stabilitate

Condiţiile tehnice de performanţă care trebuie îndeplinite de parţile de construcţie menţionate la pct. 3.1.1.2., în vederea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate” sunt următoarele:

3.1.2.1. Aptitudinea pentru exploatare

Aptitudinea pentru exploatare se realizează prin satisfacerea condiţiei tehnice de performanţă de rigiditate, respectiv prin satisfacerea următoarelor criterii de performanţă:

3.1.2.1.1. Evitarea deformaţiilor si deplasărilor excesive. respectiv limitarea valorilor deformaţiilor şi deplasărilor orizontale si verticale la valori care nu afectează aspectul şi utilizarea efectivă a construcţiei şi care nu-produc degradări ale finisajelor sau ale elementelor nestructurale.

3.1.2.1.2. Evitarea vibraţiilor excesive, respectiv limitarea răspunsului dinamic al elementelor de structură şi al structurii în ansamblu (amplitudinile şi acceleraţiile vibraţiilor) la valori care nu produc degradări ale structurii, ale elementelor nestructurale, ale instalaţiilor şi echipamentelor şi care nu produc efecte fiziologice sau psihologice nefavorabile asupra utilizatorilor.

3.1.2.1.3. Evitarea degradărilor, respectiv limitarea fisurării elementelor de beton, beton armat, beton precomprimat şi zidărie -inclusiv fisurarea datorată fenomenelor meteorologice sau variaţiilor de temperatură – (deschiderea fisurilor, distanţele între acestea) la valori care nu afectează aspectul, durabilitatea sau funcţionalitatea clădirii.

3.1.2.2. Capacităţile de rezistenţă, de stabilitate şi de ductilitate

Condiţia tehnică de performanţă privitoare la „Capacităţile de rezistenţă, de stabilitate şi de ductilitate” se realizează prin satisfacerea următoarelor criterii de performanţă:

3.1.2.2.1. Siguranţa structurii prin neatingerea stărilor limită ultime sub efectul:

• grupării fundamentale de acţiuni;
• grupării speciale de acţiuni (care include acţiunea seismică).

Stările limită ultime sunt:

Stabilitatea – presupune excluderea oricăror avarii provenite din:

• deplasarea de ansamblu (de corp rigid);
• efectele de ordinul II datorate deformabilităţii structurii în ansamblu;
• flambajul sau voalarea unor elemente individuale.

Rezistenţa – presupune excluderea oricăror avarii provenite din eforturile interioare, într-o secţiune sau un element, aşa cum acestea rezultă din proprietăţile geometrice şi mecanice respective (inclusiv din efectul degradării în timp a acestor proprietăţi).

Rezistenţa implică:

1. Rezistenţa „ultimă”, respectiv: capacitatea de rezistenţă, fără atingerea sau depăşirea stărilor limită ultime în condiţiile unor intensităţi de vârf ale acţiunilor;
2. Rezistenţa „în timp”, respectiv: capacitatea de rezistenţă la diferite acţiuni mecanice de durată, fără apariţia unor modificări în sens defavorabil în timp.

3.1.2.2.2. Evitarea prăbuşirii progresive, respectiv capacitatea de rezistenţă fără extinderea cedării sau prăbuşirii pe ansamblul cladirii, atunci când se produc cedări locale (distrugeri, deformaţii remanente mari etc.) provenite din diferite cauze (încărcări accidentale, explozii, incendii, şocuri mecanice, încărcări repetate sau încărcări prelungite de durată excesivă).

3.1.2.2.3. Ductilitatea implică aptitudinea de deformare post-elastica a elementelor, a subansamblurilor structurale sau a structurii în ansamblu (deformaţii specifice, rotiri, deplasări) fără reducerea semnificativă a capacităţii de rezistenţă (în cazul acţiunilor statice) şi reducerea semnificativă a capacităţii de absorbţie a energiei (în cazul acţiunilor dinamice, inclusiv a celor seismice).

3.1.2.3. Durabilitate structurală

Condiţia tehnică de performanţă privitoare la „Durabilitate structurală” se realizează prin satisfacerea următoarelor criterii de performanţă:

3.1.2.3.1. Alegerea sistemului structural şi a materialelor componente care implică:

• proiectarea structurii astfel încât deteriorarea inerentă în cursul duratei de exploatare să nu afecteze durabilitatea şi performanţele structurii, în condiţiile în care se asigură nivelul de întreţinere prevăzut prin proiect;
• alegerea compoziţiei, proprietăţilor şi performanţelor materialelor, astfel încât să se limiteze/evite degradarea datorită condiţiilor specifice (aşteptate) de mediu natural sau antropic.

3.1.2.3.2. Alcătuirea constructivă de detaliu şi a formei elementelor componente, astfel încât:

• să nu fie favorizată acţiunea unor factori cu efecte defavorabile, din exteriorul sau interiorul clădirii;
• să permită efectuarea cu uşurinţă a lucrărilor de întreţinere prevăzute în proiect.

3.1.2.3.3. Mentenanta pe durata de exploatare proiectată, care implică:

• planificarea şi efectuarea inspectării periodice a elementelor structurii şi a celorlalte elemente de construcţie, care prin deteriorare pot conduce la degradarea structurii;
• efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente şi reparaţii capitale.

3.1.2.3.4. Urmărirea comportării în timp, respectiv:

• efectuarea tuturor operaţiilor prevăzute în procedurile specifice cu precădere în cazul clădirilor de locuit situate:
• pe terenuri de fundare dificile (de exemplu, pe pământuri sensibile la umezire);
• în mediu natural agresiv (de exemplu pe litoral sau în contact cu ape subterane agresive);
• în mediu construit agresiv (de exemplu, în vecinătatea unor construcţii industriale care emană în atmosferă substanţe agresive pentru materialele de construcţie respective).

3.1.3. Principii şi metode pentru verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate”

3.1.3.1. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate” se face, în general, pe baza conceptului de stări limită.

3.1.3.2. Stările limita se definesc în conformitate cu STAS 10100/0 şi se împart în două categorii:

1. stări limită ultime care se referă la condiţiile tehnice de performanţă de stabilitate, rezistenţă şi ductilitate;

2. stări limită ale exploatării normale care se referă Ia condiţia tehnică de performanţă de rigiditate.

3.1.3.3. Pentru verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate”, pe baza conceptului de stări limită este necesară stabilirea unor modele de calcul adecvate, care includ toţi factorii susceptibili de a interveni în timpul execuţiei şi pe durata exploatării efective.

Modelul de calcul trebuie să fie suficient de precis pentru a estima comportarea clădirii şi părţilor sale componente şi va ţine seama de:

• calitatea probabilă a execuţiei corespunzătoare unui nivel tehnic minim acceptabil;
• gradul de incertitudine al informaţiilor care stau la baza proiectării construcţiei;
• lucrările de întreţinere prevăzute.

3.1.3.4. În cazul în care, pentru unele configuraţii structurale speciale, metodele analitice nu sunt aplicabile, verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate” poate fi realizată prin metode experimentale (încercări pe elemente, pe subansambluri sau pe ansamblul structurii, „in situ” sau în laborator, la scară naturală sau pe modele reduse). Desfăşurarea încercărilor şi interpretările rezultatelor se vor face pe baza reglementărilor tehnice specifice.

3.1.3.5. Satisfacerea cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate” se asigură şi prin măsuri specifice referitoare la:

• concepţia generală şi de detaliu a construcţiei (părţile componente indicate la pct. 3.1.1.3.);
• proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţie;
• calitatea execuţiei;
• executarea lucrărilor de întreţinere.

3.1.3.6. Avariile cauzate clădirilor de locuinţe de evenimente accidentale şi care sunt disproporţionate în raport cu cauza lor iniţială, vor fi evitate sau limitate prin măsuri adecvate privind:

• determinarea riscului de apariţie a unor astfel de evenimente şi asigurarea măsurilor constructive pentru reducerea acestora;
• adoptarea unei configuraţii structurale care nu prezintă sensibilităţi la astfel de evenimente;
• asigurarea structurii cu ductilitate corespunzătoare.

3.1.3.7. Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie faţă de acţiunile agenţilor fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător (mediul natural şi mediul de exploatare).

În particular, se vor respecta următoarele reglementări:

1. Pentru elementele de beton armat şi beton precomprimat se vor prevedea grosimile minime ale stratului de acoperire cu beton a armăturilor, în conformitate cu STAS 10107/0;

2. Pentru elementele de zidărie se vor respecta prevederile normativelor P2 şi C 17 referitoare la tencuieli;

3. Pentru protecţia anticoroziva a construcţiilor se vor respecta prevederile cuprinse în:

• Normativul GP 035 – pentru construcţii din oţel;
• Normativul C 170 – pentru construcţii şi elemente de construcţii din beton, în medii agresive;

4. Pentru prezervarea elementelor, subansamblurilor şi construcţiilor din lemn împotriva biodegradării se vor respecta prevederile cuprinse în:

• Cod pentru calculul şi alcătuirea elementelor de construcţie din lemn , indicativ N P 005.

5. Pentru urmărirea comportării în timp a construcţiei se vor respecta prevederile cuprinse în:

• Normativ P 130 privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor.

3.1.4. Factori care intervin la verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate”, pe baza conceptului de stări limită

Factorii care intervin la verificarea satisfacerii cerinţei pe baza iptului de stări limită sunt:

1. acţiunile agenţilor mecanici,

2. influenţele mediului natural,

3. proprietăţile materialelor,

4. proprietăţile terenului de fundare,

5. geometria structurii în ansamblu şi geometria elementelor de construcţii,

6. metodele de calcul.

3.1.4.1. Acţiunile agenţilor mecanici

3.1.4.1.1. Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru proiectarea clădirilor de locuit se face conform STAS 10101/OA.

3.1.4.1.2. Evaluarea încărcărilor permanente se face conform STAS 10101/1.

În cazul utilizării unor materiale netradiţionale, datele privind greutatea proprie vor fi preluate din agrementul tehnic respectiv.

3.1.4.1.3. Definirea încărcărilor datorite procesului de exploatare se face conform STAS 10101/2.

Valorile normate ale încărcărilor utile, uniform distribuite pe planşeele clădirilor de locuinţe sunt date în tabelul A în conformitate cu prevederile STAS 10101/2A1-87.

Valorile normate se referă la încărcările utile curente şi reprezintă valorile maxime în condiţii normale de exploatare.

Valorile normate nu ţin seama de:

• efectele dinamice produse în timpul exploatării;
• încărcările concentrate datorate unor obiecte grele (sobe, case de bani, etc.);

3.1.4.1.4. Încărcările date de pereţii de compartimentare neportanţi, cu greutate de cel mult 3 KN/m se iau în considerare ca încărcări uniform distribuite pe planşeu după cum urmează:

• pereţi cu greutatea până la 1,5 KN/m … 0,5 KN/m2,
• pereţi cu greutatea între: 1,5-3,0 KN/m … 1,0 KN/m2.

Pentru pereţii cu greutăţi mai mari, încărcările se vor calcula conform datelor reale (ca intensitate şi poziţie).

Observaţii:

1. Încărcările de la pct. 5 şi 6 înlocuiesc încărcarea din zăpadă numai dacă sunt mai defavorabile decât aceasta.

2. Încărcările de la pct. 5 sunt raportate la proiecţia orizontală a suprafeţei acoperişului.

3. Condiţiile în care podurile şi acoperişurile sunt considerate necirculabile sunt date în STAS 10101/2A1.

3.1.4.1.5. Acoperişurile, terasele, planşeele, scările şi balcoanele se verifică suplimentar la o încărcare concentrată verticală aplicată pe elemente, în poziţia cea mai defavorabilă, şi în absenţa altor încărcări verticale utile sau din vânt.

Încărcarea concentrată, considerată aplicată pe o suprafaţă de 10 x 10 cm se ia după cum urmează:

1. – planşee şi scări 1,5 KN,

2. – acoperişuri, terase, balcoane 1,0 KN,

3. – acoperişuri pe care se circulă numai pe podine 0,5 KN.

3.1.4.1.6. Pereţii de compartimentare neportanţi vor fi verificaţi la cea mai defavorabilă dintre ipotezele:

1. încărcare orizontală, liniară şi uniform distribuită de 0,5 KN/m aplicată la o înălţime de 0,9 m de la cota pardoselii;

2. greutatea unor obiecte sanitare suspendate (forţa verticală)  1 KN;

3. greutatea mobilierului suspendat (bibliotecă) – forţa verticală  2 KN/m2 de suprafaţa verticală de perete.

3.1.4.1.7. Valorile normate ale încărcărilor utile, verticale şi ntale pe balustrade, parapeţi şi atice la clădiri de locuit se iau conform STAS 10101/2 A l-87 după cum urmează:

• în încăperi din interiorul apartamentelor, la poduri circulabile şi la terase circulabile fără posibilitate de aglomerări mari – 0,5 KN/m,
• pentru balcoane, coridoare, scări şi podeşte – 1,0 KN/m.

Încărcările servesc pentru calculul elementelor balustradei, parapetului sau aticului şi se consideră aplicate pe mâna curentă a acestuia. Acţiunea orizontală nu se va considera simultan cu cea verticală.

3.1.4.1.8. Reducerea încărcărilor utile pe elementele portante orizontale principale, pe elementele portante verticale şi pe fundaţiile acestora se stabileşte conform prevederilor STAS 10101/2A1.

3.1.4.1.9. Valorile coeficienţilor de încărcare (n) şi cele ale fracţiunii de lungă durată (nd) se stabilesc conform STAS 10101/OA-77 după cum urmează:

a. pentru încărcările uniform distribuite pe planşee date în tabelul A se iau valorile:

Valoarea încărcării normate n

– până la 2 KN/m2 1,4

– între 2 + 5 KN/m2 1,3

– peste 5 KN/m2 1,2

b. pentru încărcări distribuite în lungul unei linii la balustrade, pereţi despărţitori etc. orientate pe direcţie verticală sau orizontală se iau valorile: n = 1,2; .

Observaţii:

1. Coeficientul încărcării (n) se foloseşte pentru grupările de încărcări fundamentale în cazul verificării la stările limită ultime de rezistenţă şi de stabilitate.

2. Coeficientul fracţiunii de lungă durată a încărcărilor temporare variabile (w”1) se foloseşte după cum urmează:

• în grupările de încărcări fundamentale:
  • pentru verificarea la starea limită a exploatării normale sub efectul fracţiunii de lungă durată a încărcărilor;
• în grupările de încărcări speciale:
  • pentru verificarea la stările limită ultime de rezis­tenţă şi de stabilitate
  • pentru verificarea la starea limită a exploatării normale:
    • în cazul acţiunii seismice
    • în orice alte cazuri precizate prin tema de proiectare

3. Coeficienţii n şi nd nu includ efectele dinamice eventuale.

3.1.4.2. Influenţele mediului natural

3.1.4.2.1. Determinarea forţelor seismice convenţionale de calcul pentru clădiri de locuit se face în conformitate cu prevederile Normativului P 100/92.

3.1.4.2.2. Presiunea dinamică de bază, valorile normate ale încărcărilor din vânt şi coeficienţii parţiali de siguranţă care multiplică valorile încărcărilor normate pentru obţinerea încărcărilor de calcul sunt stabilite prin STAS 10101/20.

3.1.4.2.3. Greutatea de referinţă a stratului de zăpadă, valorile normate ale încărcărilor din zăpadă şi coeficienţii parţiali de siguranţă care multiplică încărcările normate pentru obţinerea încărcărilor de calcul sunt stabilite prin STAS 10101/21.

3.1.4.2.4. Încărcările din temperatura exterioară vor fi stabilite prin:

• STAS 10101/23 – definirea încărcărilor;
• STAS 10101/23 A – valorile normate, coeficienţii încărcărilor şi valorilor de calcul ale încărcărilor.

3.1.4.3. Proprietăţile materialelor

3.1.4.3.1. Proprietăţile de rezistenţă şi de deformabilitate ale materialelor se definesc conform prevederilor STAS 10101/0.

3.1.4.3.2. Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru materiale şi valorile de calcul ale rezistenţelor materialelor se vor stabili în conformitate cu:

a. reglementările tehnice corespunzătoare principalelor materiale de construcţie, respectiv:

• beton armat – STAS 10107/0,
• otel -STAS 10108/0/1/2,
• zidărie – STAS 10104,
• lemn – NP005

b. reglementările tehnice corespunzătoare altor materiale de construcţie tradiţionale (sticlă, piatră, materiale plastice etc.)

c. agrementele tehnice respective, pentru materialele de construcţie netradiţionale sau din import.

3.1.4.4. Proprietăţile terenurilor de fundare

3.1.4.4.1. Proprietăţile terenurilor de fundare se vor stabili prin cercetare geologică-tehnică şi geotehnică în conformitate cu STAS 1242/1 şi cu celelalte reglementări tehnice specifice care se referă la metodele de determinare ale acestora.

3.1.4.4.2. Caracteristicile fizico-mecanice ale pământurilor se stabilesc conform STAS 1243.

3.1.4.4.3. Valorile normate şi valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice ale terenurilor de fundare se stabilesc conform STAS 3300/1/2.

3.1.4.5. Geometria structurii în ansamblu şi a elementelor de construcţie

3.1.4.5.1. Parametrii geometrici ai structurii în ansamblul ei şi cei ai elementelor de structură se vor încadra în sistemul de toleranţe stabilit prin STAS 8600 (clasele de precizie şi valorile toleranţelor), în funcţie de dimensiunile respective.

3.1.4.5.2. Pentru elementele de structură din beton armat se vor respecta şi prevederile Normativului NE 012.

3.1.4.5.3. Pentru elementele de structură din oţel se vor respecta şi prevederile STAS 767/0.

3.1.4.5.4. Elementele nestructurale de construcţie care trebuie să satisfacă cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate” se consideră a se încadra în nivelurile de toleranţe prevăzute prin reglementările corespunzătoare.

3.1.4.5.5. Elementele de structură şi nestructurale netradiţionale sau din import se vor încadra în nivelul de toleranţe prevăzut în agrementele tehnice respective.

3.1.4.6. Metodele de calcul

3.1.4.6.1. Pentru clădirile de locuinţe se folosesc aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate celelalte clădiri civile şi industriale.

3.1.4.6.2. Principiile de bază ale metodelor de calcul, bazate pe conceptul de stare limită, sunt date în următoarele reglementări tehnice:

• STAS 10107/0 – pentru beton armat şi beton precomprimat;
• STAS 10108/0 – pentru oţel;
• STAS 10104 – pentru zidărie;
• NP 005 – pentru lemn;
• STAS 3300/1/2 – pentru terenul de fundare.

3.1.4.6.3. Pentru metodele de calcul bazate pe conceptul de are limită, grupările de încărcări vor fi cele stabilite prin STAS 10101/OA.

3.1.4.6.4. Pentru calculul clădirilor cu pereţi structurali, în afara principiilor generale incluse în standardele menţionate la 3.1.4.6.2. se va ţine seama de prevederile următoarelor reglementărilor tehnice:

• P 2 – Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie;
• P 85 – Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structura din diafragme de beton;
• NP 007 – Cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat.

3.1.4.6.5. Pentru calculul seismic al clădirilor de locuinţe metodele prevăzute în Normativul P 100/92 vor fi utilizate după cum urmează:

1. pentru clădirile de locuinţe încadrate în clasele de importanţă III şi IV este obligatorie aplicarea metodei de proiectare curentă (metoda A);

2. pentru clădirile de mare repetabilitate şi pentru clădirile înalte cu structura din beton armat sau zidărie portantă precum şi pentru clădirile încadrate în clasa de importanţă III, care nu respectă în totalitate prevederile referitoare la alcătuirea de ansamblu din normativului P 100/92, se recomandă folosirea metodei de proiectare bazată pe considerarea proprietăţilor de deformare nelineară a structurii (metoda B);

3. aplicarea metodei B este obligatorie în cazul clădirilor foarte înalte.

3.1.4.6.6. Determinarea încărcărilor seismice pentru elementele de construcţie care nu fac parte din structura de rezistenţă se va face conform prevederilor Normativului P 100/92.

Verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate” se va face pe baza metodelor stabilite prin reglementările specifice, pentru elementele de construcţie şi materialele tradiţionale, sau prin agrementele tehnice pentru elementele de construcţie şi materialele netradiţionale sau din import.

3.1.4.6.7. Proiectarea antiseismică a instalaţiilor şi echipamentelor din clădirile de locuinţe se va face cu respectare principiilor generale din Normativul P 100/92.

3.1.5. Criterii şi niveluri de performanţă corespunzătoare cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate”

3.1.5.1. Pentru clădirile de locuinţe, verificarea satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile de performanţă folosite pentru toate clădirile civile şi industriale, precum şi cu criteriile specifice din prezenta reglementare.

3.1.5.2. Nivelurile de performanţă asociate satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate sunt cele corespunzătoare construcţiilor din clasa de importanţă III, conform STAS 10100/0.

3.1.5.3. Nivelurile de performanţă seismică ale clădirilor de locuinţe se stabilesc prin încadrarea în clasa de importanţă în conformitate cu Normativul P 100-92 după cum urmează:

Observaţii:

Încadrarea în clase de importanţă şi valorile coeficienţilor  din tabelul de mai sus sunt minime. Beneficiarul poate solicita, prin tema de proiectare, încadrarea clădirii la niveluri mai ridicate de performanţă seismică.

În cazul clădirilor cu funcţiuni multiple, încadrate în clase de importanţă diferite, ansamblul clădirii se va proiecta pentru coeficientul de importanţă cel mai mare, dacă funcţiunea corespunzătoare acestuia ocupă cel puţin 15 % din suprafaţa întregii clădirii.

3.1.5.4. Pentru pereţii interiori neportanţi se stabilesc următoarele criterii şi niveluri de performanţă:

deformaţiile normale pe planul peretelui sub încărcările de exploatare prevăzute la 3.1.4.1.6.b,c, nu trebuie să depăşească valoarea de 5 mm sau H/500, în care H este înălţimea peretelui în mm;

deformarea instantanee normală pe planul peretelui, într-un punct situat în centrul unui element de perete, datorită rezemării unei persoane, nu trebuie să depăşească 5 mm;

deformaţia remanentă provocată de încărcările de exploatare, prevăzute la pct. 3.1.4.1.6.a, nu trebuie să fie mai mare de 10% din deformaţia instantanee normală pe planul peretelui.

3.1.5.5. Acceleraţia vibraţiilor clădirii sau a uneia din părţile sale componente se limitează, în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:

3.1.5.6. Variaţia vitezei de mişcare a ascensorului nu va depăşi valorile:

• acceleraţia ≤ 1,2 m/;
• deceleraţia ≤ 9,81 m/.

3.1.6. Reguli de proiectare

3.1.6.1. Pentru clădirile de locuinţe, regulile de proiectare sunt cele general valabile pentru clădirile civile şi industriale similare, la care se adaugă prevederile, din prezentul capitol, referitoare la protecţia antiseismică a elementelor nestructurale şi a instalaţiilor.

3.1.6.2. Proiectarea antiseismică a elementelor de compartimentare şi de închidere se va face, după caz, în una din următoarele ipoteze:

1. ca făcând parte integrantă din sistemul structural;

2. cu legături care să permită deplasări relative libere în raport cu structura;

3. solidarizate cu structura, dar dimensionate astfel încât, avariile produse de mişcarea seismică, să fie limitate.

3.1.6.3. Elementele nestructurale exterioare (calcane, timpane, coşuri de fum, elemente decorative, parapeţi) vor fi ancorate de structură şi vor fi dimensionate astfel încât sub acţiunea încărcărilor seismice convenţionale, definite la art. 3.1.4.6.8. să-şi menţină integritatea fizică astfel încât să nu provoace, prin cădere totală sau parţială, pierderi de vieţi omeneşti sau răniri de persoane în exteriorul clădirii.

3.1.6.4. Verificarea la acţiunea seismică a elementelor de construcţie interioare, care nu fac parte din structura de rezistenţă şi pentru care nu se urmăreşte păstrarea integrităţii după cutremur, are ca obiect principal asigurarea ancorării elementului de structură de rezistenţă pentru menţinerea stabilităţii.

3.1.6.5. Pentru a se asigura evacuarea în siguranţă a clădirii în cazul unui cutremur sever, se vor prevedea următoarele măsuri:

1. uşile apartamentelor şi cele de evacuare din clădire vor fi proiectate astfel încât să se evite pericolul de blocare a acestora (în funcţie de valorile deplasărilor relative de nivel probabile);

2. pardoselile şi finisajele de pe căile de evacuare vor fi proiectate astfel încât avarierea lor să nu împiedice circulaţia persoanelor.

3.1.6.6. Încadrarea în categorii seismice a sistemelor de instalaţii şi echipamente din clădirile de locuit se face în conformitate cu Normativul P 100/92 astfel:

a. categoria seismică A:

• sisteme de ascensoare (în cazul clădirilor cu mai multe niveluri);
• sisteme de protecţie împotriva incendiilor;
• sisteme de iluminat;

b. categoria seismică B:

• sistemele de ventilare/condiţionare a aerisirii;
• sisteme de tavane suspendate;
• reţele de conducte.

Observaţie:

În clădirile multifuncţionale, încadrarea în categorii seismice, se poate face diferenţiat, dacă condiţiile de alcătuire ale sistemelor respective permit funcţionarea separată.

3.1.6.7. Clasificarea seismică a instalaţiilor şi echipamentelor în categorii seismice se face conform reglementărilor în vigoare.

3.1.6.8. Punctele termice, centralele termice, posturile de transformare şi staţiile de pompare ce deservesc clădirile de locuinţe, vor fi amplasate, de regulă, grupat, în clădire independentă.

Atunci când se amplasează în interiorul clădirii de locuinţe, posturile de transformare se vor echipa cu transformatoare şi întrerupătoare uscate, sau cu ulei sintetic incombustibil.

3.1.6.9. Centralele de ventilaţie şi de condiţionare a aerului se vor amplasa, de regulă, în subsolul sau la parterul clădirilor.

3.1.6.10. Rezervoarele pentru alimentarea cu apă se vor monta, de regulă, în exteriorul clădirilor.

3.1.6.11. Traseele conductelor de alimentare cu apă rece şi apă caldă, de canalizare, de încălzire, de ventilare şi de alimentare cu energie electrică se vor stabili astfel încât să se reducă, la strictul necesar, numărul şi dimensiunile golurilor corespunzătoare traversării acestor conducte, prin elementele de structură ale clădirii.

Prevederea de goluri şi şliţuri în elementele nestructurale se va face numai în poziţiile şi cu dimensiunile prevăzute în reglementările unice în vigoare.

3.1.6.12. Legăturile (ancorajele) instalaţiilor/echipamentelor cu elementele de construcţie de care sunt fixate, vor fi astfel proiectate încât ele să nu constituie puncte slabe. Legăturile (ancorajele) trebuie să reziste în eventualele situaţii speciale de solicitare, care pot apare în timpul exploatării normale sau în timpul seismului:

• deplasarea relativă a reazemului;
• răsturnarea, alunecarea şi/sau răsucirea instalaţiilor sau echipamentelor.

În acest scop se recomandă adoptarea unor detalii verificate în practică.

3.1.6.13. Traversările conductelor peste rosturile antiseismice se vor face numai la subsol sau la etajele inferioare, unde deplasările relative ale tronsoanelor adiacente sunt mici.

ANEXA 3.1. DOCUMENTE TEHNICE CONEXE

STAS 10101/0A Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.

STAS 10101/2 Acţiuni în construcţii, încărcări datorate procesului de exploatare.

STAS 10101/2A1 Acţiuni în construcţii, încărcări tehnologice din exploatare pentru construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.

STAS 10101/20 Acţiuni în construcţii, încărcări date de vant.

STAS 10101/21 Acţiuni în construcţii. Acţiuni date de zăpada

STAS 10101/23 Acţiuni în construcţii, încărcări date de temperatura exterioară.

STAS 10101/23A Acţiuni în construcţii, încărcări date de temperaturi exterioare în construcţii civile şi industriale.

STAS 10100/0 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.

STAS 10107/0 Construcţii civile şi industriale, alcătuirea elementelor structurale de beton, beton armat şi beton precomprimat.

STAS 767/0 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Construcţii din oţel. Condiţii tehnice generale de calitate

STAS 10108/0 Construcţii civile, industriale şi agricole. Calculul elementelor din oţel.

STAS 10108/1 Construcţii civile, industriale şi agricole. Prescripţii pentru proiectarea construcţiilor din ţevi din oţel.

STAS 10108/2 Construcţii din oţel. Calculul elementelor din oţel alcătuite din profile cu pereţi subţiri, formate la rece

STAS 10109/1 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor.

STAS 10104 Construcţii din zidărie. Prevederi fundamentale pentru calculul elementelor structurale.

STAS 1242/1 Teren de fundare. Principii generale de cercetare.

STAS 1243 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor.

STAS 3300/1 Teren de fundare. Principii generale de calcul.

STAS 3300/2 Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe.

STAS 8600 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice Toleranţe şi asamblări în construcţii. Sistem de tolerante.

P 100 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social – culturale şi industriale.

P 2 Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie.

P 85 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea constructiilor cu structura din diafragme de beton.

P10 Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii.

P 7 Normativ privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire.

P70 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri cu umflături şi contracţii mari.

C 239 Îndrumător tehnic provizoriu pentru calculul terenului de fundare, al presiunii pământului, prelucrări de susţinere şi al stabilităţii taluzurilor şi versanţilor la acţiuni seismice

C 17 Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuiala

GP 035 Ghid de proiectare, execuţie, exploatare (urmărire, intervenţie) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel

C 170 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale

NP 005 Cod pentru calculul şi alcătuirea elementelor de construcţie din lemn

NP 019 Ghid pentru calculul la stări limită a elementelor structurale din lemn

NP 007 Cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat

NE 012 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton armat şi beton precomprimat

NP 28 Norme tehnice provizorii privind stabilirea distanţelor între rosturile de dilatare la proiectarea construcţiilor

P 130 Normativ privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor

NT Norme tehnice privind proiectarea şi executarea adăposturilor de protecţie civilă, în cadrul construcţiilor noi

NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit

3.2. Siguranţa în exploatare

Cerinţa de siguranţă în exploatare se referă la protecţia ocupanţilor în timpul utilizării locuinţei, precum şi a spaţiului aferent (legătura dintre stradă şi clădire), şi are în vedere următoarele condiţii tehnice de performanţă:

A. Siguranţa circulaţiei pietonale;

B. Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate;

C. Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii;

D. Siguranţa în timpul lucrărilor de întreţinere;

E. Siguranţa la intruziuni şi efracţii.

3.2.(A). Criterii şi niveluri de performanţă corespunzătoare condiţiei tehnice de performanţă:

Siguranţa circulaţiei pietonale

3.2. (A).1. Siguranţa circulaţiei pe căi pietonale exterioare

1. traseul pietonal trebuie să fie clar, vizibil şi bine diferenţiat de cel carosabil, prin rezolvare în profil transversal, prin material, sau prin culoare;

2. între clădire şi carosabil trebuie să existe trotuar;

3. toate căile pietonale vor avea:

• lăţime liberă de 1,50 m (se admite min. 1,00 m lăţime, cu condiţia asigurării, la intersecţii şi schimbare de direcţie, a unui spaţiu de 1,50 x 1,50 m pentru manevră scaun rulant);

înălţime de max. 0,20 m;

4. înălţimea liberă de trecere.pe sub obstacole izolate, va fi:

• min. 2,10 m;

5. ieşirile din garaje sau parcaje trebuie bine marcate şi semnalizate, astfel încât să fie vizibile în orice condiţii atmosferice;

6. în dreptul ieşirilor din garaje sau parcaje, trotuarul va fi întrerupt şi rotunjit la colţuri;

7 căile pietonale, adiacente căilor carosabile cu trafic intens, trebuie să fie asigurate cu balustrade de protecţie (h = 0,90 m), sau spaţiu verde de siguranţă;

8. stratul de uzură, al căilor pietonale, va fi astfel rezolvat, încât să împiedice alunecarea, chiar şi în condiţii de umiditate;

9. panta căii pietonale va fi:

• în profil longitudinal – max. 5 %;
• în profil transversal – max. 2 %;

10. denivelările admise pe traseul pietonal (dacă nu pot fi evitate), sunt de:

• max. 2,5 cm;

11. rosturile între dalele pavajului, sau orificiile de la grătarele pentru ape pluviale, vor fi de:

• max. 1,5 cm;

12. pe parcursul căilor pietonale, în spaţii deschise, aflate pe terenuri accidentate, sau în zone cu vânturi puternice, se vor prevedea grilaje joase, sau balustrade având:

• h = min. 0,60 m (recomandat 0,90 m – 1,00 m, având mână curentă inclusiv la 0,60 m);

13. la acoperişurile cu pantă mai mare de 30° se vor prevedea opritoare de zăpadă, pentru a se evita accidentarea pietonilor.

3.2.(A).2. Siguranţa cu privire la împrejmuiri (cazul locuinţelor individuale, cu curte)

1. gardurile se vor rezolva astfel încât, să nu existe posibilitatea de accidentare a copiilor, în caz de căţărare şi escaladare, şi anume:

• fără elemente cu potenţial de căţărare, între: A = 0,30  1,00 m;
• având înălţimea de min. 1,20 m;
• fără elemente ascuţite la partea superioară, pentru gardurile cu h < 1,80 m;

2. distanţa între elementele verticale, sau diametrul orificiilor practicate în suprafaţa gardului, va fi de:

• max. 10 cm.

Pentru asigurarea protecţiei pietonilor, gardurile vor fi astfel conformate şi rezolvate, încât să nu existe surse de accidentare prin agăţare sau rănire, în caz de contact de acestea.

3.2. (A).3. Siguranţa cu privire la accesul în clădire

1. accesul în clădire trebuie retras din circulaţia stradală (cazul clădirilor adiacente căilor de circulaţie);

2. platforma de acces în clădire va avea:

• h = min. 0,15 m, fiind conformată şi dimensionată corespunzător, inclusiv pentru accesul persoanelor blocate în scaun rulant (unde este cazul);

3. pentru persoanele blocate în scaun rulant, accesul pe platformă se va face prin intermediul unei rampe, având panta de:

• max. 8 %;

4. treptele scării de acces vor respecta relaţia:

• 2 h +1 = 62 – 64 cm,

dar, pentru persoane cu dificultăţi de mers, treptele vor avea:

• h = max. 16 cm şi / = min. 30 cm (recomandat 15 x 32 sau 16×30);

5. lăţimea scării de acces va fi stabilită corespunzător tipului de scară şi respectiv a tipului de clădire, conform cap. 3.2(A)6 pct. k din prezentul normativ;

6. rampele, scările şi platforma de acces vor avea balustrade/parapete de protecţie, conformate şi dimensionate corespunzător reglementărilor specifice;

7. stratul de uzură al scărilor, rampelor, platformelor de acces, vor fi astfel realizate, încât să se evite alunecarea (inclusiv în condiţii de umiditate);

8. lăţimea liberă a golului de uşă va fi de:

• min. 1,40 m (0,80 + 0,60) – intrare principală -locuinţe colective cu mai mult de 100 persoane;
• min. 1,00 m – intrare principală – locuinţe colective cu mai puţin de 100 persoane;
• min. 0,90 m – intrare principală – locuinţe unifamiliale şi semicolective;
• min. 0,80 m – intrare secundară;

9. pragul uşii va fi de:

• • max. 2,5 cm;

10. grătarul pentru curăţat încălţămintea va avea orificii de:

• max. 1,5 cm.

Notă: Se recomandă, ca deasupra platformei de acces în clădire, să se prevadă o copertină de protecţie, corespunzător conformată şi dimensionată.

3.2.(A).4. Siguranţa circulaţiei interioare

1. stratul de uzură al pardoselilor trebuie astfel realizat, încât să se evite accidentarea prin alunecare;

2. înălţimea liberă de trecere (pe sub obstacole izolate) va fi de:

• h = min. 2,00 m – caz general,
• h = min. 1,90 m – în subsoluri şi mansarde;

3. suprafaţa pereţilor nu trebuie să prezinte proeminenţe ascuţite, muchii tăioase, sau alte surse de rănire sau lovire;

4. uşile şi pereţii vitraţi vor fi astfel rezolvaţi şi atenţionaţi încât, să nu provoace accidente, în caz de contact neprevăzut (conform prevederilor normativului CE 1);

5. lăţimea liberă de circulaţie a coridoarelor şi vestibulelor va fi de:

• min. 1,20 m;

6. pentru persoanele blocate în scaun rulant, pe parcursul căilor de circulaţie având lăţimea mai mică de 1,50 m, se va prevedea un spaţiu de manevră şi anume:

• min. 1,50 x 1,50 m;

7. circulaţia în interiorul clădirilor de locuinţe, va fi astfel rezolvată, încât să existe posibilitatea de manevră a tărgilor, sicrielor şi mobilelor voluminoase;

8. lăţimea liberă a uşilor încăperilor va fi de:

• min. 0,80 m – în interiorul apartamentelor;
• min. 0,90 m – accesul în apartament;

9. amplasarea şi sensul de deschidere al uşilor trebuie rezolvat astfel încât:

• să nu limiteze şi să nu împiedice circulaţia;
• să nu se lovească între ele (la deschiderea simultană a două uşi);
• să nu lovească persoanele care îşi desfăşoară activitatea.

3.2. (A).5. Siguranţa cu privire la schimbarea de nivel

1. la denivelări mai mari de 0,30 m (respectiv 0,20 m pentru persoane cu handicap) se prevăd balustrade (parapete) de siguranţă, conformate şi dimensionate corespunzător prevederilor STAS 6131;

2. parapetele ferestrelor, balcoanelor, logiilor, galeriilor deschise spre exterior, vor avea înălţimea de siguranţă corespunzătoare înălţimii la care se află, conform prevederilor STAS 6131.

3.2. (A).6. Siguranţa cu privire la deplasarea pe scări

1. relaţia între trepte şi contratrepte trebuie să fie:

• 2 h + / = 62 – 64 cm, dar, pentru persoane cu dificultăţi de mers, treptele vor avea:
• h = max. 16 cm şi / = min. 30 cm (recomandat 15 x 32 sau 16×30);

2. numărul de trepte, al unei rampe de scară, va fi de:

• max. 18 trepte – caz general;
• max. 16 trepte (recomandat 10 trepte) – pentru persoane cu dificultăţi de mers;
• min. 3 trepte;

3. treptele, ce aparţin aceleiaşi rampe de scară, trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni (lăţime şi înălţime), măsurat pe linia pasului (pentru scări ce asigură şi/sau evacuarea este indicat, ca treptele, să aibă aceleaşi dimensiuni pe toată desfăşurarea scării respective);

4. scările vor fi prevăzute, cu parapete (balustrade) de protecţie conformate corespunzător normelor specifice NP 063, având înălţimea de siguranţă:

• hcurent = 0,90 m;

5. când scara este distanţată de perete mai mult de 6 cm, se vor lua măsuri de siguranţă corespunzătoare, astfel încât să fie evitată alunecarea în gol a piciorului, sau a bastonului;

6. balustrada (parapetul) va fi prevăzută cu mână curentă astfel conformată, încât să poată fi cuprinsă cu mâna

• Ø = 4 – 5 cm;

7. balustrada va fi astfel alcătuită, încât să nu permită căţăratul, sau trecerea copiilor dintr-o parte într-alta (conform prevederilor normativului CE 1);

8, finisajul scărilor va fi astfel realizat, încât să se evite căderea prin alunecare;

9. ferestrele, din dreptul palierelor, trebuie să aibă parapet (balustradă), de protecţie, corespunzător conformat, astfel încât să se evite accidentarea prin spargerea geamului, în caz de contact prin alunecare;

10. înălţimea liberă între rampe, măsurată pe perpendiculara de la nasul treptei pe linia de flux,precum şi înălţimea liberă de circulaţie sub scară, va fi:

• h – min. 2,00 m – scări principale;
• h = min. 1,90 m – scări secundare şi de acces la pod, mansardă sau subsol (care nu constituie căi de evacuare);

11. lăţimea liberă a scărilor, rampelor şi podestelor va fi:

• la scări principale:
  • / = min. 0,95 m – clădiri cu max. 2 nivele;
  • / = min. 1,05 m – clădiri cu 3-5 nivele;
  • / = min. 1,20 m – clădiri cu 6-8 nivele;
  • / = min. 1,25 m – clădiri cu min. 9 nivele;
• la scări secundare:
  • / = min. 0,90 m – în general;
  • / = min. 0,85 m – cazul apartamentelor grupate la scară;
• pentru persoane cu dificultăţi de mers
  • – / = min. 1,00 m;l

12. scările şi podestele vor fi dimensionate corespunzător transportului tărgilor, sicrielor şi mobilelor voluminoase, atunci când nu există alt sistem de ridicare/coborâre a acestora;

13. scările trebuie să fie corespunzător şi uniform luminate, fără risc de producere a fenomenului de strălucire orbitoare.

Notă: La clădirile de locuinţe, în care nu există ascensor, dimensionarea treptelor se va face corespunzător necesităţilor persoanelor cu dificultăţi de mers.

3.2. (A).7. Siguranţa cu privire la iluminarea artificială

1. în clădirile de locuinţe iluminatul de siguranţă va fi asigurat conform prevederilor normativului I 7 şi STAS 6646/1,3;

2. iluminatul de siguranţă pentru evacuare, pe coridoare, holuri va fi de:

• 20 % din iluminatul normal;

3. iluminarea medie pentru iluminatul normal, pe căi de circulaţie, orizontale şi verticale va fi pentru:

• holuri, coridoare 75  100 lx,
• scări 50 – 75 lx.

3.2.(B). Criterii şi niveluri de perfomanţă corespunzătoare condiţiei tehnice de performanţă:

Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate

3.2.(B).1. Siguranţa deplasării cu ascensorul

• clădirile etajate se vor dota cu:
  • min. 1 ascensor – la clădiri cu mai mult de P + 3 etaje;
  • min. 2 ascensoare – la clădiri cu mai mult de P + 5 etaje, astfel conformate încât să permită şi transportul mobilierului de dimensiuni mari;
• una din cabinele bateriei de lifturi, trebuie să fie dimensionată şi conformată astfel încât, să poată fi utilizată şi de către persoane blocate în scaun rulant:
  • dimensiunea cabinei va fi min. 0,80 x 1,35 m (rec. 1,10 x 1,40 m);
  • dimensiunea platformei de acces în cabină va fi min. 1,50 x 1,50 m (rotaţie completă scaun rulant);
• diferenţa de nivel admisibilă, între cabină şi palier, va fi:
  • max. ± 2,5 cm;
• se vor prevedea garnituri de cauciuc, la toate muchiile cabinei;
• se va prevedea un sistem de siguranţă eficient;
• se vor prevedea butoane luminoase de alarmă;
• în interiorul cabinei (în clădiri înalte) se va prevedea interfon;
  • raţia de aer proaspăt în cabină, va fi:
• 1 litru/sec/persoană (atât în regim normal, cât şi în caz de avarie);
• temperatura în cabină, va fi:
  • t = ± 5°C faţă de temperatura palierelor;
• nivelul de presiune acustică, admis în cabină, va fi:
  • max. 65 db. (A) – în absenţa ocupanţilor şi a altor surse exterioare;
• nivelul de iluminare curent în cabină şi pe paliere, va fi:
  • min. 50 Ix;
• în caz de avarie (pană electrică) se vor asigura:
  • min. 5 Ix (la panoul de comandă din cabină şi de pe paliere).

3.2.(C). Criterii şi niveluri de performanţă corespunzătoare condiţiei tehnice de performanţă:

Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii

3.2.(C).1. Siguranţa cu privire la riscul de electrocutare

1. tensiuni nominale de lucru:

• Un – max. 220 V – pentru corpuri de iluminat,
• Un = max. 400 V – pentru utilaje electrice (forţă) (în cazul în care pardoseala este bună conducătoare de electricitate, trebuie îndeplinite şi alte condiţii, conform STAS 12604 şi conform I 7);

2. tensiuni de atingere şi de pas:

• pentru echipamente utilizate în spaţii supraterane:
  • U = max. 65 Vc.a. (U = max. 120 V c.c.), pentru deconectare în ≤ 3 s,
  • U = max. 50 Vc.a. (U = max. 65 V c.c.), pentru deconectare în  3 s;
• pentru echipamente utilizate în spaţii subterane:
  • U= max. 24 V c.a.;
• curenţi nepericuloşi (intensitatea suportată de corpul omenesc):
  • I h = max. 10 mA;
• rezistenţa de dispersie a prizei de pământ:
  • R = max. 4 – pentru instalaţia electrică de joasă tensiune;
  • R = max. 1  – când priza de pământ este comună pentru joasă tensiune, medie tensiune şi pentru paratrăsnet;
  • R = max. 10 – pentru instalaţia de paratrăsnet (priză artificială);
  • R = max. 5 – idem (priză naturală);
• rezistenţa de izolaţie:
  • R = min. 50.000 – pentru materialele electroizolante ale elementelor conducătoare;
• măsurile de protecţie pentru atingere directă sau indirectă vor fi:
  • conform prevederilor STAS 12604, l 7 şi NGPM.

3.2. (C).2. Siguranţa cu privire la riscul de arsură şi opărire

• temperatura părţilor accesibile ale instalaţiilor va fi:
  • max. 70°C – metalice;
  • max. 80°C – nemetalice; dar:
  • max. 60°C – pentru suprafeţe accesibile copiilor, sau persoanelor cu handicap (indiferent de materialul din care sunt confecţionate);

• temperatura apei calde menajere va fi:
  • max. 60°C;
• măsuri de protecţie:
  • în cazul corpurilor de iluminat cu lămpi cu incandescenţă (având f > 100°C) accesibile utilizatorilor, se vor asigura măsuri de protecţie corespunzătoare (globuri, abajururi etc.), conform Normativ I-7, STAS 6646/1, 2, 3 şi STAS 12294;
  • în cazul echipamentelor pentru încălzire (corpuri sau conducte de încălzire) protecţia se va face conform Normativ I-13;

3.2. (C).3. Siguranţa cu privire la riscul de accidentare prin explozie

• concentraţia de gaz metan, pătruns accidental în încăperi va fi:
  • max. 1500 mg/m3 aer;
• conductele de alimentare interioară, a instalaţiilor de gaze naturale, vor fi executate şi amplasate astfel încât, să nu provoace accidente, conform prevederilor normativului l – 6.
• în încăperile în care există consumatori de gaz metan (centrale termice, bucătării) se pot monta detectori de scurgeri de gaze, care pot, fie să declanşeze o alarmă, fie să închidă automat robinetul de alimentare cu gaz metan al consumatorului respectiv.

3.2.(C).4. Siguranţa cu privire la contactul cu elemente de instalaţii (defectuos executate, montate, sau întreţinute)

• suprafeţele accesibile utilizatorilor nu trebuie să prezinte muchii tăioase, sau proeminenţe periculoase, cu potenţial de rănire;
• executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor se va face numai de către personal calificat, în conformitate cu prevederile standardelor şi normativelor specifice (conform anexa 3.2. „Documente conexe”).

3.2.(C).5. Siguranţa cu privire la riscul de accidentare ca urmare a descărcărilor atmosferice (trăsnet)

• protecţia unei clădiri, împotriva trăsnetului, se va face în conformitate cu prevederile normativului I 20;
• instalaţiile de protecţie, împotriva trăsnetului, sunt obligatorii la construcţii de locuit cu mai mult de P + 11 etaje.

3.2.(D). Criterii şi niveluri de performanţă corespunzătoare condiţiei tehnice de performanţă:

Siguranţa în timpul lucrărilor de întreţinere

3.2.(D1). Siguranţa cu privire la întreţinerea vitrajelor

• parapetul ferestrelor trebuie să aibă înălţimea de siguranţă corespunzătoare, conform prevederilor STAS 6131;
• nu se recomandă utilizarea ferestrelor cu deschidere exterioară (în caz că se utilizează, trebuie asigurată întreţinerea acestora în condiţii de siguranţă);
• pentru întreţinerea ferestrelor fixe, aflate la mai mult de 4,00 m înălţime, vor fi prevăzute elemente locale de ancorare, pentru susţinerea persoanelor ce asigură curăţenia acestora;
• ferestrele, ce nu pot fi întreţinute prin exterior, vor fi astfel alcătuite încât, să poată fi curăţate din interior, în condiţii de siguranţă;
• pentru întreţinerea suprafeţelor mari vitrate (pereţi cortină, luminatoare) vor fi prevăzute, pe faţade, utilaje speciale cu caracter permanent, astfel conformate încât să asigure protecţia persoanelor autorizate să execute lucrările de întreţinere.

3.2. (D).2. Siguranţa cu privire la întreţinerea casei scărilor

• scările vor fi astfel rezolvate, încât să faciliteze executarea lucrărilor de întreţinere şi decorare a elementelor adiacente (pereţi, ferestre):
  • podestele vor fi conformate şi dimensionate corespunzător;
  • balustradele (parapetele) vor fi rezistente şi corespunzător alcătuite şi dimensionate;
  • ferestrele de pe casa scării, vor fi astfel amplasate şi conformate, încât să fie accesibile întreţinerii, în condiţii de siguranţă;
  • în cazul scărilor balansate, trebuie asigurată posibilitatea de întreţinere a părţilor adiacente, fără risc de accidentare.

3.2. (D).3. Siguranţa cu privire la întreţinerea acoperişurilor

• la acoperişurile terasă se va prevedea o balustradă (parapet) de protecţie perimetrală, având:
  • h = 0,90 m – la clădiri cu înălţime de max. 15,00 m;
  • h = 1,00 m – la clădiri cu înălţime între 15,00 – 40,00 m,
  • h = 1,10 m – la clădiri cu înălţime peste 40,00 m;
• la acoperişurile în pantă, se vor prevedea elemente discontinui de ancorare, pentru susţinerea persoanelor, sau echipamentelor necesare operaţiilor de întreţinere şi reparare;
• pentru accesul pe acoperiş prin exterior, în cazul în care nu există posibilitatea accesului din interior, se vor utiliza scări speciale fixe, montate pe faţadă, conformate astfel încât să excludă riscul accidentării, şi poziţionate astfel încât să nu faciliteze intruziunea şi efracţia.

3.2.(E). Criterii şi niveluri de performanţă corespunzătoare condiţiei tehnice de performanţă:

Siguranţa la intruziuni şi efracţii

3.2.(E).1. Siguranţa cu privire la împrejmuiri (cazul clădirilor individuale cu curte)

• pentru împiedicarea escaladării răufăcătorilor, înălţimea gardului va fi de:
  • securitate normală – h = min. 1,80 m;
  • securitate puternică – h = min. 2,10 m;
  • securitate maximă – h = min. 2,40 m + măsuri suplimentare de securitate, în funcţie de solicitarea beneficiarului;
• la partea superioară a gardului, se vor prevedea elemente ascuţite, sau alte măsuri de siguranţă, în funcţie de gradul de securitate dorit;
  • pentru împiedicarea penetrării, eventualele orificii (diametru sau lăţime) în suprafaţa gardului, vor avea:
  • pentru securitate normală – max. 20 cm;
  • pentru securitate puternică – max. 10 cm;
  • pentru securitate maximă – gard opac.

3.2. (E).2. Siguranţa cu privire la incinta clădirii (cazul locuinţelor individuale)

• măsuri de prevenire a intruziunilor:
  • accesele în incintă, căile de circulaţie către clădire, precum şi întreaga suprafaţă a incintei, trebuie să fie uşor vizualizată din interiorul clădirii;
  • amenajările exterioare trebuie astfel rezolvate, încât să nu obtureze câmpul de supraveghere şi să nu faciliteze ascunderea răufăcătorilor.

Notă: Vizualizarea căilor de circulaţie spre şi din clădire, se poate realiza şi prin prevederea unui sistem de televiziune cu circuit închis.

3.2. (E).3. Siguranţa cu privire la închiderile perimetrale ale clădirii

• măsuri de împiedicare a căţărării şi pătrunderii prin efracţie în clădire:
  • faţadele trebuie concepute şi realizate astfel încât, să nu permită pătrunderea infractorilor în interiorul clădirilor, prin căţărare, escaladare, sau distrugerea elementelor de faţadă;
  • grilajele de protecţie a golurilor, vor avea spaţiul dintre elementele componente (diametru sau lăţime) de max. 10 cm;
• măsuri de împiedicare a intruziunii animalelor, sau a insectelor dăunătoare:
  • elementele de faţadă, multistrat, realizate din materiale uşoare, vor fi astfel rezolvate, încât să împiedice pătrunderea rozătoarelor în interiorul panourilor;
  • golurile din faţade (ochiuri mobile de ferestre, guri de evacuare aer viciat, prize de aer proaspăt) vor fi astfel protejate încât, pe timp de vară, să împiedice intruziunea insectelor;
  • reţeaua de evacuare a apelor uzate va fi concepută şi realizată astfel, încât să nu permită pătrunderea rozătoarelor în interiorul clădirii.

3.2. (E).4. Siguranţa cu privire la acoperişuri

• măsuri de prevenire a intruziunilor:
  • accesul pe acoperiş se va asigura, pe cât posibil, din interiorul clădirii;
  • luminatoarele şi chepengurile trebuie astfel alcătuite şi rezolvate, încât să nu permită pătrunderea infractorilor în interiorul clădirii.

3.2. (E).5. Siguranţa cu privire la compartimentări interioare

• măsuri de prevenire a intruziunilor:
  • pereţii de separare, între apartamente, trebuie să fie astfel concepuţi şi realizaţi, încât să nu permită pătrunderea infractorilor dintr-un apartament într-altul:
    • să reziste la impact;
    • să nu poată fi demontaţi;

Notă: Pentru soluţii orientative privind sistemele pentru securitate, a se vedea „Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare” (CE 1).

ANEXA 3.2. DOCUMENTE TEHNICE CONEXE

Leges 10/1995 Privind calitatea în construcţii

Legea 114/1996 Legea locuinţei

CE 1 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare

NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit

NP 051 Normativ pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent, la exigenţele persoanelor cu handicap

NP 063 Normativ privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii (înlocuieşte STAS 2965)

STAS 6131 Construcţii civile, industriale şi agricole, înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor

STAS 8928 Scări rulante. Parametri principali

STAS 2453 Ascensoare pentru clădiri. Ascensoare pentru persoane. Sarcini nominale şi dimensiuni principale

STAS 2455 Ascensoare pentru clădiri. Ascensoare pentru spitale. Sarcini nominale şi dimensiuni principale

I 7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500Vc.c.

STAS 2612 Protecţia împotriva electrocutării. Limite admise

STAS 12604 Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale

STAS 12604/4 Protecţia împotriva electrocutării. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii

STAS 12604/5 Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare

STAS 11054 Aparate electrice şi electronice. Clase de protecţie contra electrocutării

STAS 6646/1 Iluminatul artificial. Condiţii generale pentru iluminatul în construcţii civile şi industriale

STAS 6646/3 Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile

SR EN 60529 Grade normale de protecţie asigurate prin carcase. Clasificare şi metode de verificare

ID 17 Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi recepţionarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie

I 20 Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului

I 18 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de telecomunicaţii

I 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire

SR 1907/1 Instalaţii de încălzire. Calculul necesarului de căldură. Prescripţii de calcul

SR 1907/2 Instalaţii de încălzire. Calculul necesarului de căldură. Temperaturi interioare convenţionale de calcul

I 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

STAS 1238/1 Ventilare mecanică. Debitul de aer proaspăt

I 9 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

STAS 1478 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii funda­mentale de proiectare

STAS 1795 Instalaţii sanitare. Canalizare interioară. Prescripţii fundamentale de proiectare

C 90 Normativ pentru descărcare ape uzate la reţele exterioare de canalizare

I 6 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale

STAS 3317 Gaze combustibile

NGPM Norme generale de Protecţie a Muncii

P 59 Norme tehnice pentru reparaţii capitale la clădiri

GP 032 Ghid privind executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la clădiri şi construcţii speciale

P 130 Norme metodologice privind urmărirea comportării construcţiilor, inclusiv supravegherea curentă a stării tehnice a acestora

3.3. Siguranţa la foc

3.3.1. Generalităţi

3.3.1.1. Cerinţa de calitate privind siguranţa la foc a clădirilor de locuit presupune ca soluţiile proiectate, realizate şi menţinute în exploatare să asigure, în caz de incendiu, următoarele condiţii tehnice de performanţă:

• protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi de starea lor fizică;
• limitarea pierderilor de bunuri;
• preîntâmpinarea propagării incendiului;
• protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin pentru evacuarea şi salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului şi înlăturarea unor efecte negative ale acestuia.

3.3.1.2. Condiţiile minime de calitate pentru fiecare caz concret, se vor stabili de către proiectant, pe ansamblul construcţiei respective, conform reglementărilor de specialitate în vigoare la data proiectării, urmând a fi completate de beneficiar cu reguli şi măsuri specifice.

3.3.2. Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.3.2.1. Riscul de incendiu

3.3.2.1.1. Riscul de incendiu este determinat în principal de valoarea densităţii sarcinii termice q, stabilită prin calcul şi de destinaţiile spaţiilor (încăperilor) din clădirile de locuinţe.

3.3.2.1.2. În funcţie de valoarea densităţii sarcinii termice q, nivelurile riscului de incendiu, din clădirile de locuinţe, pot fi:

• risc ridicat (mare): q > 840 M J/mp
• risc mediu (mijlociu): 420 MJ/mp < q < 840 MJ/mp
• risc redus (mic): q < 420 MJ/mp

3.3.2.1.3. În situaţiile în care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca:

• risc foarte ridicat (foarte mare).

3.3.2.1.4. În funcţie de destinaţie, unele spaţii şi încăperi din clădirile de locuinţe se încadrează în următoarele niveluri de risc de incendiu:

• risc foarte ridicat (foarte mare): gospodării de combustibil lichid cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor < 100°C sau stocatoare de G.P.L.;
• risc ridicat (mare): parcaje închise pentru autoturisme, gospodării de combustibili lichid cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor > 100°C sau combustibil solid (lemn, cărbune);
• risc mediu (mijlociu): centrale termice, bucătării, anexe tehnice;
• risc redus (mic): încăperi pentru locuit, spălătorii, băi, grupuri sanitare etc., dacă densitatea sarcinii termice este mai mică de 420 MJ/mp.

3.3.2.2. Rezistenţa la foc

3.3.2.2.1. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale clădirilor de locuinţe, astfel încât să poată fi încadrate într-un anumit grad de rezistenţă la foc, în funcţie de numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, sunt cele stabilite în normativul P 118.

3.3.2.3. Preîntâmpinarea propagării incendiilor

3.3.2.3.1. Clădirile de locuinţe se vor amplasa astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate, respectându-se distanţele minime de siguranţă prevăzute în normativul P 118, ori compartimentându-se prin pereţi rezistenţi la foc, corespunzător densităţii sarcinii termice celei mai mari.

3.3.2.3.2. Elementele de construcţii vor fi astfel alcătuite şi conformate încât să limiteze degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive şi să împiedice propagarea rapidă a flăcărilor şi a fumului.

3.3.2.3.3. Limitarea propagării fumului trebuie asigurată prin prevederea elementelor de separare şi a dispozitivelor de evacuare a fumului, conform reglementărilor specifice.

3.3.2.3.4. Elementele de faţadă şi acoperiş vor fi astfel realizate încât să nu favorizeze propagarea focului. Rezistenţa la foc a faţadelor şi acoperişului va fi corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc.

3.3.2.3.5. Materialele utilizate la elementele de construcţii vor avea clasa de combustibilitate admisă de normele specifice, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi în funcţie de regimul de înălţime al clădirii respective, conform normativului P 118.

3.3.2.4. Comportarea Ia foc

3.3.2.4.1. Comportarea la foc a clădirilor de locuinţe şi a instalaţiilor aferente este determinată de contribuţia la foc a elementelor, a materialelor şi substanţelor combustibile utilizate.

3.3.2.4.2. Contribuţia la evoluţia incendiului este apreciată prin densitatea sarcinii termice corespunzătoare spaţiului respectiv şi se evaluează în funcţie de situaţia concretă (totalitatea materialelor şi substanţelor combustibile fixe şi mobile existente pe suprafaţa considerată) determinată conform STAS 10903/2.

3.3.2.4.3. Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi a personalului de intervenţie.

3.3.2.5. Stabilitatea la foc

3.3.2.5.1. Stabilitatea la foc a clădirilor de locuinţe va fi asigurată prin:

• măsuri corespunzătoare în ceea ce priveşte rezistenţa şi comportarea la foc a elementelor de construcţii – conform prevederilor P 118;
• utilizarea unor elemente şi materiale care prin ardere să nu degajă cantităţi mari de căldură, fum, gaze fierbinţi, produse toxice, substanţe explozive etc.

3.3.2.5.2. Instalaţiile aferente clădirilor de locuinţe (electrice, de încălzire, ventilare şi/sau climatizare, alimentare cu gaze şi lichide combustibile, paratrăsnet etc.) se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice de specialitate şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de producere şi/sau propagare a incendiilor şi să nu afecteze stabilitatea la foc a clădirilor.

3.3.2.5.3. Clădirile de locuinţe, în funcţie de situaţia concretă, se vor echipa cu instalaţii electrice pentru iluminat de siguranţă în conformitate cu prevederile normativului I 7.

3.3.2.5.4. Clădirile de locuinţe, de la caz la caz, vor fi echipate cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit reglementărilor tehnice specifice (P 118, I 9, I 7, STAS 1478, D.G.P.S.I. 003).

3.3.2.6. Căi de acces, evacuare şi intervenţie

3.3.2.6.1. Căile de acces şi de evacuare în caz de incendiu, de regulă, vor fi constituite din căile de circulaţie funcţională şi vor fi astfel dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, într-un timp cât mai scurt şi în deplină siguranţă, în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii, sau în alte locuri special amenajate, precum şi accesul forţelor de intervenţie.

3.3.2.6.2. Căi special destinate evacuării se prevăd atunci când cele funcţionale nu satisfac şi condiţiile de evacuare sau sunt insuficiente.

3.3.2.6.3. Alcătuirea şi gabaritele căilor de acces şi evacuare vor fi astfel realizate încât să asigure circulaţia lesnicioasă, fără obstacole şi fară riscuri de accidentare, conform prevederilor normativului P 118.

3.3.2.6.4. Gabaritele căilor de evacuare vor asigura trecerea numărului necesar de fluxuri de evacuare, determinat prin calcul, conform prevederilor normativului P 118.

3.3.2.6.5. În interiorul clădirilor de locuit, se vor realiza, în funcţie de situaţia concretă, trasee pentru accesul personalului serviciilor de pompieri. Traseele de intervenţie trebuie să fie cât mai scurte, uşor de recunoscut, echipate şi marcate corespunzător, astfel încât să se asigure protecţia echipelor de pompieri.

3.3.2.7. Timpi de siguranţă la foc şi operativi de intervenţie

3.3.2.7.1. Timpul normalizat de evacuare (Tne)

Intervalul scurs de la înştiinţarea utilizatorilor până la părăsirea de către aceştia a clădirii de locuit, se asigură în funcţie de rezistenţa la foc a construcţiei şi lungimea admisă a căii de evacuare, conform prevederilor normativului P 118.

3.3.2.7.2. Timpul de supravieţuire (Tsv)

Perioada în care persoanele aflate într-o încăpere, pot supravieţui după producerea incendiului, se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, respectiv:

• Tsv = min. 20 minute – construcţii (f.) înalte, grad I rezistenţă la foc;
• Tsv = min. 15 minute – construcţii de grad II rezistenţă la foc;
• Tsv = min. 10 minute – construcţii de grad III rezistenţă la foc;
• Tsv = min. 5 minute – construcţii de grad IV şi V rezistenţă la foc.

3.3.2.7.3. Timpul de siguranţă al căilor de evacuare (Tsac)

Perioada minimă de supravieţuire a persoanelor pe timpul folosirii căilor de evacuare din interiorul clădirilor de locuit, trebuie să fie in funcţie de alcătuirea acestora, cel puţin egală şi mai mare decât timpul normalizat de evacuare.

• Tsac = minim Tne

3.3.2.7.4. Timpul de siguranţă al refugiilor (Tsr)

Perioada minimă de supravieţuire a persoanelor pe timpul stationării în refugii, indiferent de evoluţia incendiilor în exteriorul incendiilor respective, trebuie să fie cel puţin egală cu timpul de supravieţuire, respectiv:

• Tsr = minim Tsv

3.3.2.7.5. Timpul de siguranţă al ascensoarelor de intervenţie (Tsai)

Intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până în momentul în care ascensoarele prevăzute să funcţioneze pe timpul incendiilor pot fi utilizate în condiţii de siguranţă de către ocupanţii clădirii şi de pompieri, trebuie să fie:

• Tsai = minim 2 ore

În clădirile înalte, cel puţin unul din ascensoarele prevăzute (două în clădiri foarte înalte) se vor amenaja corespunzător asigurării operaţiunilor de stingere, având o capacitate de transport de 3-5 servanţi cu echipamentul respectiv.

3.3.2.7.6. Timpul de alarmare (Tl)

Intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până la semnalarea acestuia, diferă în funcţie de existenţa şi tipul sistemelor utilizate (automate sau manuale) respectiv:

• sisteme automate – Tl = max. 30 secunde;
• sisteme manuale – Tl = max. 180 secunde (cu personal destinat acţionării sistemului);
• atunci când clădirile nu sunt echipate cu sisteme de semnalizare timpul de alarmare nu poate fi normat.

3.3.2.7.7. Timpul de alertare (T2)

Intervalul cuprins între momentul alarmării în caz de incendiu şi cel al constituirii formaţiei de marş, în vederea deplasării la locul evenimentului, diferă în funcţie de sistemele utilizate, respectiv:

• sisteme automate – T2 = max. 30 secunde,
• sisteme manuale – T2 = max. 120 secunde.

La aceste valori se adaugă timpul necesar constituirii formaţiei de marş pentru deplasarea la locul intervenţiei.

ANEXA 3.3. DOCUMENTE CONEXE

OG nr.60/97 aprobată cu L 212/97 modificată şi completată cu OG 114/200 – Privind apărarea împotriva incendiilor

OMI nr.775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor

P 118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit

HG 448/2002 Pentru aprobarea categoriilor de construcţii, şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor

Norme C 58 Siguranţă la foc. Norme tehnice pentru ignifugarea materialelor şi produselor combustibile din lemn şi textile utilizate la construcţii

STAS 10903/2 Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în construcţii

STAS 6647 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Elemente pentru protecţia golurilor

STAS 6793 Lucrări de zidărie. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale

STAS 8844 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Uşi batante pe scările de evacuare. Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului

STAS 3081 Utilaje de stins incendii. Cutii metalice pentru hidranţi interiori

STAS 4918 Utilaje de stins incendii. Stingător portativ cu praf şi CO2

STAS 9752 Utilaje de stins incendii. Stingator cu dioxid de carbon

STAS 297/1, 2 Indicatoare de securitate. Culori şi forme

I 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

I 6 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale

I 7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c.

I 9 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

I 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire

I 18 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de telecomunicaţii şi semnalizare din clădiri civile şi de producţie

I 20 Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului

STAS 1478 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare

SR EN 54/1-4 Sisteme de detectori şi alarmă la incendiu

SR EN 3 Stingătoare portative de incendiu

SR 11959 Utilaje de stins incendiu. Stingătoare portative. Condiţii de amplasare

SR EN 671/1 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Sisteme echipate cu furtun. Hidranţi interiori cu furtun semirigid

SR EN 671/2 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Sisteme echipate cu furtunuri. Hidranţi echipaţi cu furtunuri plate

SR EN 805 Alimentări cu apă

3.4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului

Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor şi protecţia mediului, presupune conceperea şi realizarea clădirilor de locuinţe, precum şi a părţilor lor componente, astfel încât să nu fie periclitată sănătatea ocupanţilor, urmărindu-se asigurarea următoarelor condiţii tehnice de performanţă:

1. Igiena aerului
2. Igiena apei
3. Igiena higrotermică a mediului interior
4. Insorirea
5. Iluminatul
6. Igiena acustică a mediului interior
7. Calitatea finisajelor
8. Igiena evacuării apelor uzate şi a dejecţiilor
9. Igiena evacuării deşeurilor şi a gunoaielor
10. Protecţia mediului exterior

3.4.(A). Igiena aerului

Condiţia tehnică referitoare la igiena aerului, presupune asigurarea caljtăţii aerului din interiorul clădirilor de locuinţe, respectiv asigurarea unei ambianţei atmosferice corespunzătoare, astfel încât să nu existe degajări de substanţe nocive, de gaze toxice sau emanaţii periculoase de radiaţii, care ar putea periclita sănătatea ocupanţilor.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(A).1. Asigurarea unei, ambianţe atmosferice normale (conform prevederilor normativului NP 008-97):

3.4.(A).1.1. Concentraţiile maxim admise de formaldehidă degajată sub formă de substanţe volatile, vor fi max. 0,035 mg/m3

Notă: Se vor utiliza materiale de construcţie care nu conţin mai mult de 25 mg formaldehidă/100 g material solid.

3.4.(A).1.2. Concentraţiile maxim admise de radon 220 şi/sau 222, vor fi: max. 140 Bq/m3/an.

Se interzice utilizarea materialelor de construcţie care conţin substante radioactive.

3.4.(A).1.3. Concentraţiile maxim admise de monoxid de carbon, vor fi: max. 6mg/m3

3.4.(A).1.4. Concentraţiile maxim admise de dioxid de carbon, vor fi: max. 1600 mg/m3 aer (cca. 0,05 % din volumul încăperii).

3.4.(A).1.5. Concentraţiile maxim admise de vapori de apă, vor fi:

• max. 15.400 mg/mc (Tmed = 25 ± 3°) în regim de vară;
• max. 9.450 mg/mc (Tmed = 20 ± 2°) în regim de iarnă.

3.4.(A).1.6. Concentraţia de oxigen necesară va fi:

• min. 16,3 % (din volumul încăperii)

3.4.(A).2. Asigurarea unei ventilări corespunzătoare:

3.4.(A).2.1. Ventilarea naturală:

• schimbul de aer (pe ansamblul locuinţei) 0,5 – 1,00 vol/h;
• conform I 5-98 este obligatorie ventilarea naturală organizată sau ventilarea mecanică de aspiraţie: pentru dependinţele fără ferestre spre exterior (băi, încăperi cu duş, closet şi lavoar, încăperi cu closet şi cămări) pentru dependinţe cu ferestre spre exterior, dar având utilaje de preparare a hranei sau a apei calde cu flacără liberă (băi, bucătării) pentru camere de colectare a gunoiului, precum şi pentru subsoluri. Ventilarea naturală organizată a dependinţelor, a camerelor de colectare a gunoiului şi a subsolurilor se va realiza în conformitate cu prevederile standardului SR 6724/1.

3.4.(A).2.2. Ventilarea mecanică (ventilare individuală de evacuare):

• debit de aer evacuat:
  • pentru bucătării (fără ferestre): min. 120 m3/h;
  • pentru camere de baie: min. 60 m3/h;
  • pentru camere de duş cu closet şi lavoar: min. 60 m3/h;
  • pentru camere cu closet şi lavoar: min. 30 m3/h.

Notă: Camerele de locuit vor fi prevăzute în mod obligatoriu cu posibilitatea ventilării naturale.

ANEXA 3.4.(A). DOCUMENTE CONEXE

NP 008 Normativ pentru igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vara

STAS 10331 Puritatea aerului. Principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului

I 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

SR11573 Instalaţii de ventilare. Ventilarea naturală organizată a clădirilor. Prescripţii de calcul şi de proiectare

STAS 1238/1 Ventilare mecanică. Debitul de aer proaspăt

STAS 6648/1 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Calculul aporturilor de căldură din exterior. Prescripţii fundamentale

SR 6724/1 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea naturală. Prescripţii de proiectare

SR 6724/2 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare

3.4.(B). Igiena apei

Condiţia tehnică, referitoare la igiena apei, presupune ca distribuţia apei să se facă într-un debit suficient, în condiţiile satisfacerii criteriilor de puritate corespunzătoare apei potabile.

Criterii şi niveluri de perfomanţă cu privire la:

3.4. (B).1. Asigurarea calităţii apei (potabilitatea)

• Apa necesară alimentării instalaţiilor din clădirile de locuinţe trebuie să aibă o anumită calitate, exprimată prin ansamblul proprietăţilor sale fizice, chimice, bacteriologice, organoleptice etc. conform prevederilor STAS 1342.

3. 4. (B) 2. Asigurarea debitului de apă la punctul de consum

• Q = min. 0,15 l/s (la spălător bucătărie);
• Q = min. 0,05 l/s (la lavoar baie şi cadă baie) cu o viteză optimă a apei = 1 m/s.

3. 4. (B).3. Asigurarea cantităţilor de apă potabilă necesară

3.4.(B).3.1. Cantitatea necesară de apă potabilă va fi:

• min. 1101 /pers./zi

3.4.(B).3.2. Nivel specific, în funcţie de structura consumului menajer şi numărul de utilizatori, va fi:

• debit orar mediu (Q orarmed) = variabil, în funcţie de cerere

3.4.(B).3.3. Coeficient de variaţie a debitului orar

• Q orarmax / Q orarmed = 2,5

3.4.(B).3.4. Repartiţia punctelor de alimentare cu apă va fi:

• în funcţie de cerere, conform prevederilor din reglementările tehnice I 9 şi STAS 1478.

Notă: În locuinţe este interzis a se distribui apă nepotabilă.

ANEXA 3.4.(B). DOCUMENTE CONEXE

STAS 1342 Apa potabilă

STAS 6322 Apa potabilă. Determinarea culorii

STAS 6323 Apa potabilă. Determinarea turbidităţii

STAS 6324 Apa potabilă. Determinarea temperaturii, mirosului şi gustului

STAS 6325 Apa potabilă. Determinarea pH-ului

STAS 6329 Apa potabilă. Analiza biologică

STAS 7722 Apa potabilă. Conductivitate electrică

STAS 3001 Apa potabilă. Analiza bacteriologică

STAS 3026 Apa potabilă. Determinarea durităţii

STAS 3002 Apa potabilă. Determinarea substanţelor organice

STAS 12650 Apa potabilă. Determinarea conţinutului de pesticide

STAS 10266 Apa potabilă. Determinarea compuşilor fenolici distilabili

STAS 1478 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare

I 9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

STAS 1795 Instalaţii sanitare. Canalizare interioară. Prescripţii fundamentale de proiectare

C 90 Normativ pentru descărcare ape uzate la reţele exterioare de canalizare

3.4.(C). Igiena higrotermică a mediului interior

Crearea unui mediu higrotermic minim admisibil, presupune asigurarea unei ambianţe termice corespunzătoare, atât în regim de iarnă, cât şi în regim de vară. Se admite ca aceste condiţii să nu fie satisfăcute 1 zi/an iarna şi 5 zile/an vara.

Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calităţii aerului şi optimizarea consumurilor energetice.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4. (C).1. Asigurarea ambianţei termice globale normale:

3.4.(C).1.1. Indicele global de confort (PMV) (opţiunea medie previzibilă – calculată conform SR ISO -7730/00), va fi:

• PMV = -0,5…+ 0,5.

3.4.(C).1.2. Temperatura mediului interior ambiant (Ti), (conform SR 1907/2-97), va fi:

• pe timp de iama (valori minime)
• camere de locuit, holuri 20°C
• vestibul 18°C
• cameră baie, duşuri 22°C
• closete în cadrul apartamentului 18°C
• closete în afara apartamentului 15°C
• garaje sub locuinţe 10°C
• bucătărie 18°C
• scări, coridoare în exteriorul apartamentului 10°C
• pe timp de vară max. 25°C

3.4.(C).1.3. Umiditatea relativă a aerului interior (φi) (conform SR ISO -7730/00), va fi:

• (φi) = 35 % … 60 %

3.4.(C).1.4. Viteza curenţilor de aer (vi) (conform SR ISO 10/00), va fi:

• pe timp de iarnă: vi = max. 0,15 m/s
• pe timp de vară: vi = max.0,275 m/s.

3.4.(C).1.5. Diferenţa maximă de temperatură (ΔTmax) între iperatura aerului interior şi temperatura medie ponderată a suprafeţelor interioare ale elementelor delimitatoare, (conform C 107/3-97), va fi pentru:

• pereţi ΔTi.max = max. 4 K;
• tavan ΔTi.max = max. 3 K;
• pardoseală ΔTi.max = max. 2 K.

3.4.(C).1.6. Amplitudinea oscilaţiei temperaturii aerului interior (ATi) conform C 107/7-02, va fi în regim de:

• iarna ATi = 1,0;
• vară ATi = 3,0.

3.4.(C).2. Asigurarea ambianţei termice locale normale:

3.4.(C).2.1. Asimetria temperaturii de radiaţie a ferestrelor sau altor suprafeţe reci, (calculată conform SR ISO -7730/00), va fi:

• max. 10°C.

3.4.(C).2.2. Asimetria temperaturii de radiaţie a unui plafon încălzit (calculată conform SR ISO-7730/00), va fi:

• min. 5°C.

3.4.(C).2.3. Diferenţa de temperatură a aerului pe verticală, între nivelul capului şi al gleznelor (conform SR ISO 7730-00), va fi:

• max. 3°C.

3.4.(C).2.4. Cantitatea de căldură cedată de picior pardoselii, legată de senzaţia de rece-cald (conform STAS 6472/10-85), va fi:

• în încăperi de locuit (pardoseli calde):
  • Q1 = 50 x 103 J/mp
  • Q10 = 300 x 103 J/mp
• în celelalte încăperi:
  • Q1 = 60 x 103 J/mp
  • Q10 = 400 x 103 J/mp

ANEXA 3.4.(C). DOCUMENTE CONEXE

C 107/3 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor (înlocuieşte STAS 6472/3-89)

I 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

C 107/7 Normativ privind calculul la stabilitate termică a elementelor de construcţie (înlocuieşte NP 200- 1989)

SR 1907/2 Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul (înlocuieşte STAS 1907/2)

SR ISO -7730 Fizica construcţiilor. Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic (înlocuieşte STAS 13149-93)

STAS 6472/10 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Transferul termic la contactul cu pardoseala. Clasificare şi metode de determinare

3.4.(D). Însorirea

Condiţia tehnică privind însorirea se referă la criteriile de pătrundere directă a razelor solare în interiorul clădirii.

O locuinţă trebuie astfel amplasată şi orientată încât, cel puţin una din camerele de locuit (dormitor sau cameră de zi) să primească radiaţia solară directă, un anumit număr de ore pe zi, sub anumite unghiuri minime, pe toată perioada anului.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4. (D).1. Asigurarea condiţiilor de însoleiere

3.4.(D).1.1. Durata de însorire pentru cel puţin una din încăperile de locuit, într-o zi de referinţă (21 februarie, sau 21 octombrie) trebuie să fie de:

• cel puţin 2 ore

3.4.(D).1.2. Unghiul de incidenţă în plan vertical al razelor solare directe,în ziua de referinţă (21 februarie sau 21 octombrie), trebuie să fie:

• min. 6°.

3.4.(D).1.3. Unghiul de incidenţă în plan orizontal al razelor solare directe, în ziua de referinţă (21 februarie sau 21 octombrie), trebuie să fie:

• min. 20°

3.4.(D).1.4. Evitarea fenomenului de orbire se va asigura:

• prin orientarea corectă a încăperilor.
• prin ecranarea suprafeţelor vitrate (în cazul clădirilor aflate în zone geografice cu grad mare de însorire, sau a clădirilor cu încăperi necorespunzător orientate).

ANEXA 3.4.(D). DOCUMENTE CONEXE

STAS 6472/2 Fizica construcţiilor. Higrotermica. Parametrii climatici exteriori

3.4.(E). Iluminatul

Condiţia tehnică privind iluminatul clădirilor de locuinţe, presupune asigurarea cantităţii şi calităţii luminii (naturale şi artificiale) astfel încât, utilizatorii să-şi poată desfăşura activităţile casnice în mod corespunzător, atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii, în condiţii de igienă şi sănătate.

Notă: Problemele legate de iluminatul de siguranţă al încăperilor sunt prezentate în cadrul cerinţei de siguranţă în exploatare, cap. 3.2.(A).7„ din prezentul normativ.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(E).1. Asigurarea iluminatului natural

3.4.(E).1.1. Valoarea iluminatului natural (pentru solstiţiul de iarnă, cer acoperit), va fi pentru:

• încăperi de locuit:
• min. 30 lx (e= – factor lumină zi – 0,75 %);
• bucătării:
• min. 60 lx (e= = 1,5 %);
• băi, holuri, coridoare:
• min. 16 lx (e= = 0,4%).

3.4.(E).1.2. Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselilor, va fi pentru:

• camere de locuit 1/6…1/8;
• celelalte încăperi 1/8…1/10;
• scări 1/10…1/14.

3.4.(E)1.3. Factorul de uniformitate (raportul între iluminarea minimă şi iluminarea maximă), va fi pentru:

• camere de locuit min. 0,20;
• cameră de studiu(birou) min. 0,65;
• spaţii de circulaţie min. 0,10.

3.4.(E).1.4. Evitarea fenomenului de orbire se va asigura prin:

• măsuri corespunzătoare, pentru ecranarea suprafeţelor vitrate exterioare, conform prevederilor STAS 6221.

Notă: În cazul în care lumina naturală nu respectă condiţiile precizate mai sus, este necesar ca iluminatul natural să fie compensat parţial sau total, în funcţie de destinaţia încăperii, cu iluminat artificial conform prevederilor STAS 6646/1 şi STAS 6646/3.

3.4.(E).2. Asigurarea iluminatului artificial

3.4.(E).2.1. Puterea electrică necesară, va fi:

• min.20 W/m2, de suprafaţă a pardoselii

3.4.(E).2.2. Nivelul de iluminare medie, pentru iluminatul normal al încăperilor, va fi pentru:

• dormitor
• iluminat general – 50 lx (la h = 0,85 – 1,0 m de la pardoseală);
• camere de zi
• iluminat general – 50-100 Ix ;
• iluminat local:
  • citit – 300 lx (pe suprafaţa mesei);
  • cusut – 500 lx (pe suprafaţa de lucru);
• camera de baie
• iluminat general – 75 Ix (la h = 0,85  1,0 m de la pardoseală);
• iluminat local – 100200 Ix (pe suprafaţa oglinzii);
• bucătării
• iluminat general – 100 Ix (la h = 0,85  1,0 m de la pardoseală);
• iluminat local – 300 Ix (pe suprafaţa de lucru);
• hol, coridoare
• iluminat general – 75  100 Ix (pe suprafaţa pardoselii);
• scări
• iluminat general – 50-75 Ix (pe suprafaţa treptelor);
• garaje
• iluminat general – 50 Ix (la h = 0,85-1,0 m de la pardoseală);
• ghena gunoi
• iluminat general – 50 Ix (idem)
• subsol, pivniţă
• iluminat general – 50-75 Ix (idem).

3.4.(E).2.3. Factorul de uniformitate (raportul dintre iluminarea minimă şi iluminarea medie pe planul de lucru), va fi pentru:

• încăperi de utilizare generală – min. 0,40;
• încăperi sau spaţii de circulaţie – min. 0,25.

3.4.(E).2.4. Evitarea fenomenului de orbire se va asigura prin:

• măsuri corespunzătoare, conform prevederilor STAS 6646/1,3.

3.4.(E).3. Asigurarea continuităţii serviciului se va realiza astfel:

• va fi prevăzută o sursă secundară, care să asigure lumină de siguranţă pe căile de evacuare şi în punctele de siguranţă, conform normativului I 7 (vezi şi Cap.3.2.(A).7. „Siguranţa în exploatare” – din prezentul normativ).

ANEXA 3.4.(E). DOCUMENTE CONEXE

STAS 8313 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Iluminatul în clădiri şi în spaţiile exterioare. Metoda de măsurare a luminii şi de determinare a iluminării medii

STAS 6221 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Iluminatul natural al încăperilor. Prescripţii de calcul

STAS 6646/1 Iluminatul artificial. Condiţii tehnice pentru iluminatul interior şi din incintele ansamblurilor de clădiri

STAS 6646/3 Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile

SR 13212 Metode de măsurare a luminanţei şi de determinare a luminanţei medii în construcţii

3.4.(F). Igiena acustică a mediului interior

Condiţia tehnică privind igiena acustică a mediului interior, presupune conceperea şi realizarea spaţiilor interioare ale clădirilor de locuinţe astfel încât, zgomotul perturbator perceput de utilizatori, să fie menţinut la un nivel ce nu le poate afecta sănătatea.

Igiena acustică se referă la condiţiile interioare cu privire la zgomot, respectiv la ambianţa acustică interioară.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(F).1. Asigurarea ambianţei acustice în încăperile de locuit

3.4.(F).1.1. Nivelul de zgomot (provenit de la surse exterioare încăperii), va fi:

max. 35 dB (A).

3.4.(F).2. Asigurarea ambianţei acustice în centralele tehnice (puncte termice, staţii hidrofor).

3.4.(F).2.1. Nivelul de zgomot (provenit din surse interioare încăperii), va fi:

max.90 dB (A).

Notă: Pentru menţinerea nivelului de zgomot admis în interiorul încăperilor, elementele delimitatoare trebuie astfel alcătuite încât, să se asigure un indice de izolare corespunzător, conform cap. 3.6. „Protecţia împotriva zgomotului” din prezentul normativ.

ANEXA 3.4.(F). DOCUMENTE CONEXE

STAS 6156 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului la construcţii civile şi social-culturale. Limitele admisibile şi parametri de izolare acustică

P 122 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnico-administrative

3.4.(G). Calitatea finisajelor

Condiţia tehnică privind calitatea finisajelor, presupune asigurarea igienei suprafeţelor elementelor de construcţie ce delimitează spaţiile componente ale clădirilor de locuinţe, respectiv a pereţilor, a pardoselilor şi a planşeului.

Placările şi vopsitoriile trebuie alese astfel încât să nu pericliteze sănătatea utilizatorilor.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(G).1. Asigurarea calităţii finisajelor în încăperi, se va realiza astfel:

• se vor utiliza materiale care nu conţin substanţe toxice şi care nu emit gaze nocive, periculoase pentru sănătate (se vor respecta condiţiile prevăzute la cap. 3.4.(A).1.1. şi 3.4.(A).1.2. din prezentul normativ);
• se vor utiliza materiale rezistente la acţiuni de curăţire şi igienizare, în funcţie de destinaţia încăperilor;
• se vor lua măsuri de evitare a formării ciupercilor, printr-o rezolvare corectă a închiderilor exterioare (conf. cap. 3.5.2. şi cap. 3.5.3. din prezentul normativ) şi prin asigurarea unei ventilări corespunzătoare (conf. cap. 3.4.(A).2. din prezentul normativ).

ANEXA 3.4.(G). DOCUMENTE CONEXE

C 3 Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii

C 35 Normativ pentru alcătuirea şi executarea pardoselilor

GP 013 Ghid privind proiectarea, executarea şi asigurarea pardoselilor la construcţii

STAS 2560/3 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Pardoseli din piatră naturală şi artificială. Reguli şi metode de verificare

C 107/3 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor (înlocuieşte STAS 6472/3)

C 107/6 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie (înlocuieşte STAS 6472/4)

3.4.(H). Igiena evacuării apelor uzate şi a dejecţiilor

Condiţia tehnică privind igiena evacuării lichidelor uzate, presupune asigurarea unui sistem corespunzător de eliminare a apelor folosite (impure) menajere, sau meteorice, precum şi a dejecţiilor.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(H).1. Evitarea poluării mediului natural, respectiv a apelor subterane, sau a solului, cu ape uzate provenite din sistemul de canalizare al obiectelor de construcţii, se va realiza astfel:

3.4.(H).1.1. Condiţii ce trebuie îndeplinite de apele uzate:

• conţinutul şi concentraţia maximă admisă a substanţelor nocive (suspensii, substanţe chimice ce pot ataca pereţii conductelor, substanţe inflamabile şi explozibile, germeni patogeni) trebuie să respecte prevederile STAS 1481.

3.4.(H).1.2. Condiţii de calitate ale conductelor exterioare de canalizare:

să reziste la solicitări mecanice;

• să fie impermeabile (să nu permită infiltraţii, exfiltraţii);
• să reziste la acţiunea apelor uzate sau subterane agresive şi a apelor cu temperaturi de 40°C;
• să reziste la eroziunea suspensiilor de apă;
• să aibă o suprafaţă interioară cât mai netedă.

3.4.(H).2. Evitarea riscului emisiei de mirosuri dezagreabile

Se asigură prin măsuri de prevenire, astfel încât:

• scăpările de gaze nocive să aibă: – nivel miros = 0.

3.4.(H).3. Evitarea interconexiunii între apele uzate şi apa potabilă

Se asigură prin rezolvarea corectă a sistemelor de canalizare şi alimentare cu apă, conform prevederilor reglementărilor I 9, STAS 1795, STAS 3051, NTPA 001, NTPA 002, P 28.

ANEXA 3.4.(H). DOCUMENTE CONEXE

I 9 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

STAS 1795 Instalaţii sanitare. Canalizări interioare. Prescripţii fundamentale de proiectare

STAS 1481 Canalizări. Reţele exterioare. Criterii generale şi studii de proiectare

STAS 1846 Canalizări exterioare. Debite. Prescripţii de proiectare

STAS 3051 Sisteme de canalizări. Canale ale reţelelor exterioare. Prescripţii de proiectare

STAS 2448 Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor

STAS 6701 Canalizări. Cămine de vizitare. Prescripţii de proiectare

STAS 10859 Canalizări. Staţii de epurare a apelor uzate provenite din centrele populate

STAS 12278 Canalizări. Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare a centrelor populate

STAS 12594 Canalizări. Staţii de pompare

NTPA 001 Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă

NTPA 002 Normativ pentru descărcare ape uzate la reţele exterioare de canalizare

P 28 Normativ pentru proiectarea tehnologică a staţiilor de epurare orăşeneşti, treptele de epurare mecanică şi biologică şi linia de prelucrare şi valorificare a nămolurilor

C 90 Canalizări. Guri de scurgere cu sifon şi depozit

3.4.(I). Igiena evacuării deşeurilor şi a gunoaielor

Condiţia tehnică privind igiena evacuării deşeurilor şi gunoaielor presupune soluţionarea optimă a colectării şi depozitării deşeurilor menajere şi a gunoaielor casnice, astfel încât să nu fie periclitată sănătatea oamenilor.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(I).1. Asigurarea igienei zonelor şi spaţiilor de colectare şi depozitare:

• zonele şi spaţiile de colectare şi depozitare, atât exterioare cât şi interioare, se vor amplasa, rezolva şi dota corespunzător, astfel încât să se împiedice:
• emisia de mirosuri dezagreabile;
• prezenţa insectelor şi animalelor;
• crearea focarelor de infecţie;
• poluarea apei sau a solului.

3.4.(I).1.1. Condiţii de amplasare şi rezolvare a zonelor/spaţiilor lepozitare exterioară:

• să fie amplasate cât mai ferit de perimetrul clădirilor (eventual în zone înconjurate de verdeaţă);
• să fie închise perimetral şi astfel rezolvate încât, să se împiedice pătrunderea animalelor;
• să fie uşor accesibile.

3.4.(I).1.2. Condiţii de rezolvare a spaţiilor interioare destinate azitării gunoaielor (cazul locuinţelor colective):

• să fie corespunzător dimensionate;
• să aibă acces direct din exterior;
• să fie asigurate cu ventilare corespunzătoare;
• să existe posibilitatea de întreţinere şi igienizare şi anume:
  • materialele de finisaj să fie rezistente la substanţe chimice de curăţire şi dezinfectare;
  • să se asigure puncte de alimentare cu apă pentru spălare, precum şi de evacuare a apelor uzate;
  • să fie protejate împotriva intruziunii insectelor şi animalelor;
  • de la caz la caz, în funcţie de situaţia concretă, să fie prevăzute incineratoare.

3.4.(I).1.3. Condiţii de rezolvare a încăperilor de colectare a gunoaielor (ghene colectoare):

• să fie asigurată o ventilare corespunzătoare;
• să existe posibilitatea de întreţinere, dezinfectare şi deblocare;
• elementele de închidere ale tuburilor colectoare, precum şi ale încăperilor respective, să fie cât mai etanşe.

3.4.(I).2. Asigurarea capacităţii de colectare a deşeurilor menajere:

• cantitatea de gunoi evacuată va fi:
• min. 1 kg/persoană/zi (în condiţiile asigurării golirii periodice a pubelelor).

3.4.(J). Protecţia mediului exterior

Condiţia tehnică privind protecţia mediului exterior presupune realizarea produsului de construcţii (clădirea de locuinţe) astfel încât pe toată durata de viaţă (execuţie, exploatare, postutilizare) să nu afecteze în nici un fel echilibrul ecologic.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.4.(J).1. Asigurarea protecţiei mediului înconjurător

3.4.(J).1.1. Se realizează prin interzicerea următoarelor activităţi:

• evacuarea în atmosferă a substanţelor dăunătoare peste limitele stabilite prin reglementările specifice (STAS 12574);
• aruncarea sau depozitarea deşeurilor menajere în afara amplasamentelor autorizate;
• evacuarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte materiale toxice, în ape de suprafaţă subterane şi în mare;
• producerea de zgomote şi vibraţii cu intensitate peste limitele admise prin normele legale.

Note:

1. Amplasarea rezervoarelor de combustibil pentru centralele termice se va face cu respectarea prevederilor Normativ I 13.
2. La stabilirea măsurilor pentru evacuarea zgurii şi cenuşii, se vor respecta prescripţii tehnice ISCIR C 1.
3. Canalele de fum se vor proiecta conf. STAS 3417 şi STAS 6793, iar compoziţia gazelor de ardere va respecta valorile minime admisibile (la o putere mai mică de 100 MW/t) în conformitate cu prevederile Ordinului 462/93, astfel:
   1. Combustibil lichid
   2. pulberi – 50 mg/m3N
   3. monoxid de carbon – 170 mg/m3N
   4. oxizi de sulf -1700 mg/m3N
   5. oxizi de azot – 450 mg/m3N
   6. Combustibil solid
   7. pulberi- 100mg/m3N
   8. monoxid de carbon – 250 mg/m3N
   9. oxizi de sulf- 200 mg/m3N
   10. substanţe organice – 50 mg/m3N
   11. Gaze naturale
   12. pulberi – 5 mg/m3N
   13. monoxid de carbon – 100 mg/m3N
   14. oxizi de sulf- 35 mg/m3N
   15. oxizi de azot – 350 mg/m3N

ANEXA 3.4.(J). DOCUMENTE CONEXE

Legea 137/1995 Legea protecţiei mediului

Legea 3/1978 Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei

Ordin 462/1993 Condiţii tehnice privind protecţia atmosferei

STAS 12574 Aer din zonele protejate. Condiţii de calitate

C 90 Normativ privind condiţiile de descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate

I 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire

C 1 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, respectarea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor de abur şi cazanelor de apă fierbinte

I 9 Normativ pentru proiectarea instalaţiilor sanitare

STAS 3417 Coşuri şi canale de fum pentru instalaţii de încălzire centrală. Prescripţii de calcul

STAS 6793 Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile

3.5. Izolarea termică, izolarea hidrofugă şi economia de energie

Cerinţa privind izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie se referă la asigurarea unei conformări generale şi de detaliu a spaţiului considerat, astfel încât consumul energetic să poată fi limitat, în condiţiile obţinerii unui confort termic minim admisibil.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.5.1. Limitarea consumurilor energetice pentru încălzirea clădirii, în regim de iarnă

Se realizează printr-o concepţie corectă, generală şi de detaliu, a clădirii respective, prin:

• realizarea unei configuraţii volumetrice optime a clădirii;
• evitarea detaliilor care conduc la crearea unor punţi termice;
• prevederea unui procent de vitrare raţional;
• orientarea optimă a clădirii faţă de punctele cardinale şi faţă de direcţia vântului dominant.

3.5.1.1. Coeficientul global de izolare termică (G) (conform prevederilor normativului C 107/1-97)

• trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu coeficientul global normat: G ≤ GN

Menţiune:

Valorile normate GN sunt stabilite în funcţie de:

• numărul de niveluri N şi
• raportul dintre suprafaţa anvelopei şi volumul încălzit al clădirii A / V

Valorile GN se aleg din tabelul următor:

Notă:

• Valorile GN din tabel sunt valabile pentru clădirile proiectate după 1.01.1998.
• Pentru alte valori A / V şi N se interpretează liniar.
• La clădirile existente care urmează a fi reabilitate şi modernizate, valorile din tabel au caracter de recomandare.

3.5.1.2. Rezistenţele termice specifice corectate medii, pentru fiecare element de construcţie, pe ansamblul clădirii (R’m), trebuie să fie superioare rezistenţelor termice specifice minime (R’min) date în tabelul următor (conform C 107/1-97):

* Cota terenului sistematizat.

Notă: Realizarea unor valori superioare sau egale cu valorile minime, pe lângă faptul că conduce la reducerea consumurilor de energie, contribuie şi la ridicarea nivelului de confort termic, faţă de cel minim necesar, obţinut prin respectarea parametrilor de diferenţe de temperatură, între aerul interior şi temperatura pe suprafeţele interioare ale elementelor (ΔTi.max), precizate la cap. 3. 4.(C).1.5.

3.5.2. Evitarea apariţiei condensului pe suprafaţa interioară a închiderilor exterioare:

3.5.2.1. Temperatura pe suprafaţa interioară (Tsi) calculată conform prevederilor normativului C 107/3-97 trebuie să fie mai mare ca temperatura punctului de rouă (θr), funcţie de temperatura şi umiditatea relativă a aerului din încăperea respectivă:

• Tsi > θr

3.5.3. Limitarea efectelor condensului în interiorul elementelor de închidere:

3.5.3.1. Limitarea umezirii materialelor componente ale elementelor de închidere, ca urmare a condensării vaporilor de apă, în condiţii de ambianţe exterioare precizate, se realizează cu următoarea condiţie:

• nivel limită maxim admisibil (conform C 107/6):
  • ΔW < ΔWadm

3.5.3.2. Evitarea acumulării progresive a apei de condens, din interiorul elementelor de construcţii perimetrale, de la un an la altul, se realizează cu următoarea condiţie:

• cantitatea de apă acumulată iarna, trebuie să fie mai mică decât cantitatea de apă evaporată vara (conform C 107/6)
  • mW < mV

3.5.4. Asigurarea etanşeităţii elementelor de închidere

3.5.4.1. Rezistenţa la permeabilitate la aer (Ra)

• trebuie să fie mai mare ca rezistenţa la aer minim necesară (Ra.min) calculată conform STAS 6472/7-85.

Se va asigura etanşeitatea rosturilor la îmbinările elementelor de construcţie si pe conturul tâmplăriei exterioare.

3.5.5. Asigurarea hidroizolării elementelor de construcţie perimetrale

3.5.5.1. Hidroizolarea acoperişului şi a elementelor de construcţie în contact cu solul

• trebuie concepută şi realizată conform reglementărilor specifice (C 112).

3.5.7. Asigurarea limitării consumurilor energetice

3.5.7.1. Asigurarea unei dotări corespunzătoare cu elemente de instalaţii, respectiv cu corpuri de încălzire având încărcare termică a metalului de:

• pentru radiatoare din fontă
• min. 600 W/kg x an
• pentru radiatoare din oţel
• min. 1900 W/kg x an

3.5.7.2. Asigurarea unui consum raţional de energie prin contorizarea consumurilor de:

a. energie termică

• obligatoriu:
  • la nivel de apartament – pentru construcţii noi;
  • la nivel de imobil sau scară de bloc – pentru construcţii existente
• recomandat:
  • la nivel de apartament – pentru construcţii existente (cu condiţia realizării unei distribuţii orizontale);

b. energie electrică

• obligatoriu:
  • la nivel de apartament,
  • separat, pentru spaţiile comune ale imobilului.

ANEXA 3.5. DOCUMENTE CONEXE

C 107/0 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri

C 107/1 Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit

C 107/3 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, (înlocuieşte STAS 6472/3-89)

C 107/4 Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit

C 107/5 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul

GP 058 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit

NP 107/7 Normativ privind calculul la stabilitate termică a elementelor de construcţie (înlocuieşte NP 200- 1989)

C 107/6 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie (înlocuieşte STAS 6472/4)

NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit

C 112 Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii

C 37 Normativ pentru alcătuirea şi executarea învelitorilor la construcţii

STAS 6472/2 Fizica construcţiilor. Higrotermice. Parametrii climatici exteriori

STAS 6472/7 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şi materialelor de construcţii

STAS 9791 Rosturi la faţadele clădirilor executate cu panouri mari prefabricate. Clasificare, terminologie şi principii generale de proiectare

STAS 4839 Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade- zile

SR 1907/1 Instalaţii de încălzire. Calculul necesarului de căldură. Prescripţii de calcul (înlocuieşte STAS 1907/1)

3.6. Protecţia împotriva zgomotului

Cerinţa, privind protecţia împotriva zgomotului, presupune conformarea elementelor delimitatoare ale spaţiilor astfel încât, zgomotul perceput de către ocupanţi, să se păstreze la un nivel corespunzător condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată, asigurându-se totodată o ambianţă acustică acceptabilă.

Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

3.6.1. Asigurarea izolării acustice a spaţiilor, la zgomot aerian şi de impact

3.6.1.1. Indice de izolare la zgomot aerian, pentru:

3.6.1.1.1. Pereţi

a. exteriori (nivel zgomot perturbator – 50 dB (A):

• I’a(Ea) > 36 (-16) dB

b. interiori, în cadrul apartamentului:

• I’a (Ea) > 32 (- 20) dB

c. între apartamente, sau faţă de coridoare, holuri, casa scării, uscătorii, spălătorii, spaţii de depozitare, (nivel zgomot perturbator – 75 dB (A):

• I’a (Ea) > 51 (- 1) dB

d. faţă de garaje, spaţii comerciale, restaurante, teatre, cinematografe, (nivel zgomot perturbator -85 dB (A):

• I’a (Ea) > 61 (+9) dB

e. faţă de staţii hidrofor, centrale sau puncte termice, (nivel zgomot perturbator – 90 dB (A):

• este necesară crearea unui spaţiu tampon.

3.6.1.1.2. Planşee

• faţă de exteriorul clădirii; faţă de alte încăperi ale apartamentului; faţă de încăperi din apartamente adiacente; faţă de coridoare, holuri comune, casa scării şi alte spaţii similare; faţă de uscătorii, spălătorii, spaţii de depozitare (nivel zgomot perturbator – 50-75 dB (A):
  • I’a (Ea) > 51 (- 1) dB
• faţă de spaţii comerciale, restaurante, cofetării aflate sub apartamente (nivel de zgomot perturbator 75  80 dB(A):
  • I’a (Ea) > 56 (+04) dB
• faţă de garaje situate sub apartament; faţă de spaţii comerciale, restaurante, săli de cinematograf, teatru etc. (nivel de zgomot perturbator -80  85 dB (A):
  • I’a (Ea) > 61 (+9) dB
• faţă de staţii hidrofor, centrale sau puncte termice, (nivel zgomot perturbator – 90 dB (A):
  • este necesară crearea unui spaţiu tampon.

3.6.1.2. Indice de izolare la zgomot de impact al planşeului

• faţă de exteriorul clădirii:
  • Ii (Ei) ≤ 57 (+3) dB
• faţă de alte încăperi ale apartamentului; faţă de încăperi ale apartamentelor adiacente; faţă de uscătorii, spălătorii, spaţii de depozitare:
  • Ii (Ei) ≤ 59 (+1) dB
• faţă de coridoare, holuri comune, casa scării, alte spaţii similare:
  • Ii (Ei) ≤ 53 (+7) dB
• faţă de săli de cinematograf, teatru şi alte spaţii similare:
  • Ii (Ei) ≤ 45 (+15) dB
• faţă de staţii hidrofor, centrale şi puncte termice, spaţii comerciale, restaurante, salon muzică, spaţii producţie şi alte spaţii similare:
  • este necesară crearea unor spaţii tampon.

3.6.2. Asigurarea îmbunătăţirii izolării pardoselilor la zgomot de impact

3.6.2.1. Îmbunătăţirea izolării la zgomot de impact se realizează diferenţiat, în funcţie de tipul încăperilor şi al pardoselilor utilizate -conform normativ C 125 şi STAS 6156, astfel încât prin adiţionare să se realizeze valoarea admisibilă a indicelui pentru ansamblul planşeu şi pardoseală.

ANEXA 3.6. DOCUMENTE CONEXE

STAS 10009 Acustica în construcţii. Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot

STAS 6156 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului la construcţii civile şi social- culturale. Limitele admisibile şi parametri de izolare acustică

P 122 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnico-administrative

C125 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri