REVIZUIRE ŞI COMPLETARE INSTRUCŢIUNE TEHNICĂ C 197-89 – Indicativ GE 047-2002

REVIZUIRE ŞI COMPLETARE INSTRUCŢIUNE TEHNICĂ C 197-89 – Indicativ GE 047-2002

Contents hide
REVIZUIRE ŞI COMPLETARE INSTRUCŢIUNE TEHNICĂ C 197-89 – Indicativ GE 047-2002

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prezentul ghid stabileşte condiţiile tehnice şi criteriile de performanţă admisibile corespunzătoare utilizării chiturilor acrilice, butilice, poliuretanice, siliconice şi tiocolice, existente pe piaţa românească, pentru etanşarea rosturilor în construcţii.

1.2. Cerinţele ce trebuie realizate şi menţinute pe întreaga durată de viaţă a chiturilor pentru etanşarea rosturilor, în construcţii sunt cele stabilite prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

1.3. Prezenta reglementare tehnică este aplicabilă la toate tipurile de rosturi orizontale, înclinate sau verticale, cu sau fără variaţii dimensionale, situate atât la interior cât şi la exterior, imersate permanent/nepermanent în apă sau imersate.

1.4. Chiturile se aplică la etanşarea rosturilor ai căror pereţi pot fi constituiţi din beton greu sau uşor, sticlă, metale ca atare sau protejate, lemn ca atare sau protejat,materiale plastice (policlorură de vinil, polimetacrilat de metil, poliesteri armaţi cu fibre de sticlă etc.), ţiglă, ceramică, materiale glazurate (gresie, faianţă), materiale emailate, zidărie, piatră, plăci din ghips etc.

1.5. Chiturile de etanşare menţionate nu se pot folosi ca elemente de îmbinare la structurile din beton precomprimat, beton armat etc., care trebuie să îndeplinească condiţia de rigiditate.

1.6. Prezentul ghid se adresează proiectanţilor, executanţilor, utilizatorilor şi beneficiarilor de construcţii.

2. TERMINOLOGIE

2.1. Adâncimea chitului – cea mai mică distanţă dintre suprafaţa liberă a chitului şi partea inferioară a acestuia.

2.2. Adezivitate – proprietate a unui chit de a adera la un suport dat.

2.3. Amplitudinea mişcării rostului

2.3.1. Pentru mişcări de tracţiune-compresiune, amplitudinea mişcării rostului este egală cu diferenţa dintre lăţimea maximă şi minimă a rostului, cauzată de mişcări de tracţiune – compresiune.

2.3.2. Pentru mişcări de forfecare, amplitudinea mişcării rostului este egală cu lungimea maximă a deplasării, măsurată în paralel cu direcţia de alunecare, între două puncte ale peretelui rostului care au fost iniţial situate pe o perpendiculară a axei rostului.

2.4. Calibrare a rostului – operaţia de verificare a configuraţiei rostului, ce are drept consecinţă, dacă este cazul, refacerea planeităţii suprafeţelor de aderenţă şi/sau a muchiilor rostului.

2.5. Chit – un material care, aplicat în stare uniformă într-un rost, îl etanşează prin adezivitate la suprafeţele corespunzătoare interiorului rostului.

2.6. Chit elastic – chit care, după punerea în operă, prezintă un compartiment predominant elastic, adică tensiunile remanente induse în chit,ca urmare a deplasării rostului sunt sensibil proporţionale cu solicitările.

2.7. Chit monocomponent – chit livrat gata de punere în operă.

2.8. Chit multicomponent – chit livrat sub formă de mai mulţi componenţi separaţi, pentru a fi amestecaţi înainte de aplicare, conform indicaţiilor producătorului.

2.9. Chit plastic – chit care, după punere în operă îşi conservă proprietăţi predominant plastice, adică tensiunile remanente induse în chit, ca rezultat al deplasării rostului, se elimină rapid.

2.10. Coeziune – proprietate a unui chit supus unor eforturi de tracţiune de a se menţine unitar prin atracţie intermoleculară.

2.11. Configuraţia rostului – forma geometrică a secţiunii transversale spaţiului intermediar dintre elementele de construcţie.

Din punct de vedere al configuraţiei rostului sunt, în principal :

  • rosturi cap la cap – fig. 1 ;
  • rosturi prin suprapunere – fig. 2.

2.12. Curgere – deplasare a chitului în afara rostului cu suprafaţa verticală (rost orizontal inversat şi rost vertical).

2.13. Deformaţie totală admisibilă – domeniul de deformaţie în care chitul îşi păstrează capacitatea de etanşare în timp.

2.14. Durabilitate a chitului – durată de viaţă probabilă a unui chit, în condiţii date (de exploatare).

2.15. Durata de viaţă a chitului – perioada de timp în care un chit îşi îndeplineşte funcţiile sale. În practică, durata de la aplicarea chitului şi momentul în care încetează să-şi îndeplinească funcţiile sale.

2.16. Grund (material de amorsaj) strat de acoperire aplicat pe pereţii rostului înainte de punerea în operă a chitului în scopul asigurării aderenţei acestuia.

2.17. Lăţimea (deschiderea) rostului – distanţa dintre elementele de construcţie ce alcătuiesc rostul.

2.18. Pat de rost – material introdus în rost, care limitează adâncimea de aplicare a chitului şi care defineşte baza profilului rostului.

2.19. Pereţii rostului – suprafeţele elementelor de construcţie ce alcătuiesc rostul din care o parte, suprafaţa de aderenţă, intră în contact cu chitul.

2.20. Reticulare – transformare ireversibilă a unui chit din stare lichidă sau păstoasă în stare plastică sau elastică.

2.21. Revenire elastică – proprietate a unui chit prin care forma şi dimensiunile iniţiale ale materialului sunt integral sau parţial recuperate la îndepărtarea solicitării care cauzează deformaţia.

2.22. Rost de construcţie – spaţiul dintre două elemente sau tronsoane de construcţie din materiale identice sau diferite prevăzut în proiect sau datorat toleranţelor elementelor de construcţie învecinate.

2.23. Rupere adezivă – ruptură la interfaţa dintre un chit şi un suport.

2.24. Rupere coezivă – ruptură în masa unui chit.

2.25. Suprafaţa de aderenţă – porţiunea din peretele rostului, care vine în contact direct cu chitul.

2.26. Timp de depozitare – perioadă după fabricare, în timpul căreia chit depozitat în condiţii bine definite, poate fi pus în operă şi îşi păstrează caracteristicile funcţionale.

2.27. Timp de finisare – intervalul de timp, după aplicarea chitului î rost, în care suprafaţa acestuia poate fi netezită.

2.28. Timp de lucrabilitate (aplicare) – intervalul de timp, în care, după amestecarea componentelor, chitul se poate aplica în rost (aceasta nu reticulează).

3. REFERINŢE

  1. Legea nr. 10/1995 – Legea privind calitatea în construcţii
  2. Legea nr. 90/1996 Legea privind protecţia muncii, modificată şi completată cu Legea 177/2000
  3. OG nr. 60/1997 OG privind apărarea împotriva incendiilor, aprobat prin Legea 212/1997
  4. Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii, aprobat prin HG nr. 261/1994
  5. Regulament privind certificarea calităţii produselor folosite în construcţii, aprobat prin HG nr. 728/1994
  6. Norme Generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate cu ordinul Ministerului de Interne nr. 775/1998, Cap.2 – Norme de prevenire şi stingere a incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări
  7. Norme generale de protecţie a muncii, 1996
  8. Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii, aprobat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, 1993
  9. Norme Specifice de Protecţia Muncii pentru lucrări de izolaţii termice, hidrofuge şi protecţii anticorosive, 1998
  10. DGPSI 001/1999 – Dispoziţia Generală de odine interioară privind prevenirea şi stingerea incendiilor
  11. DGPSI 002/1999 – Dispoziţia Generală privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor
  12. GE 025 – Ghid pentru refacerea etanşeităţii rosturilor la clădirile civile cu faţade realizate din panouri mari prefabricate din beton armat
  13. P 118 – Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
  14. CE 1-95 – Normativ privind proiectarea clădirilor din punctul de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare
  15. C 300 – Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora
  16. C 56 – Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente
  17. STAS 8622 – Chituri de etanşare a rosturilor în construcţii. Condiţii tehnice generale de calitate
  18. STAS 9791 – Rosturi dintre panourile de faţadă la clădirile executate cu panouri mari prefabricate. Clasificare, terminologie şi principii generale de proiectare
  19. SR EN 26927 – Construcţii imobiliare. Produse pentru etanşare. Chituri. Vocabular. Terminologie
  20. SR ISO 28394 – Construcţii imobiliare. Produse pentru etanşare. Determinarea extrudabilităţii chiturilor monocomponente
  21. SR ISO 213638 – Construcţii imobiliare. Produse pentru etanşare. Chituri. Determinarea rezistenţei la imersie prelungită în apă
  22. STAS 6339 – Materiale plastice. Determinarea rezistenţei la acţiunea agenţilor chimici
  23. STAS 2921 – Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Lucrări de hidroizolaţii. Determinarea impermeabilităţii

4. AGENŢI ŞI SOLICITĂRI

Rosturile din construcţii etanşe cu chituri trebuie să-şi menţină capacitatea funcţională sub acţiunea următorilor agenţi :

4.1. Agenţi termici

Un chit de etanşare, sub efectul temperaturii, poate suferi următoarele modificări :

  • contracţie sau întărire, datorită pierderi de materiale volatile sau de plastifianţi sau ca urmare a modificărilor de natură chimică;
  • modificarea comportării la deformare.

4.2. Apa

Efectele acţiunii apei sunt :

  • asupra chitului de etanşare: eroziune, umflare, fisurare etc. ;
  • asupra zonei de contact intre chitul de etanşare sau grund şi elementele de construcţie adiacente: micşorarea aderenţei, infiltraţii, umflare.

4.3. Radiaţii ultraviolete

Efectele acţiunii radiaţiilor ultraviolete asupra chitului de etanşare aplicat la exterior sunt :

  • degradarea chimică, urmată de modificarea proprietăţilor mecanice (rezistenţă, elasticitate, aderenţă etc.);
  • modificarea culorii.

4.4. Agenţi chimici

Efectele acţiunii substanţelor chimice asupra chitului de etanşare utilizate la exterior sunt :

  • transformări chimice ;
  • micşorarea aderenţei .

4.5. Microorganisme

Acestea au ca efect modificarea culorii chiturilor de etanşare.

4.6. Agenţi mecanici

Efectele agenţilor mecanici sunt :

  • solicitări de întindere şi compresiune;
  • solicitări de forfecare paralelă cu axul longitudinal al rostului;
  • solicitări combinate.

4.7. Radiaţii nucleare

Efectele acţiunii radiaţiilor nucleare asupra chitului de etanşare sunt:

  • degradarea chimică;
  • modificarea culorii.

5. ROSTURI

5.1. Clasificarea rosturilor

5.1.1. După tipul de solicitare mecanică:
  • rosturi cu solicitări de tracţiune – compresiune în chitul de etanşare, ex.: rosturi cap la cap, fig. 1;
  • rosturi cu solicitări de forfecare în chitul de etanşare, perpendiculare pe axa longitudinală a rostului, ex.: rosturi petrecute, fig. 2;
  • rosturi cu solicitări combinate.
5.1.2. După viteza de solicitare:
  • rosturi supuse solicitărilor rapide, ex.: în faţadele libere ;
  • rosturi supuse solicitărilor lente, ex.: între elementele prefabricate din beton.

În funcţie de condiţiile de punere în operă mişcările în aparenţă lente se pot compune din numeroase mişcări mici, sacadate, de viteză mare.

5.1.3. După sensul solicitării:
  • rosturi care sunt supuse unor solicitări alternante, frecvente, prin variaţia de temperatură şi umiditate, şocuri,vibraţii etc.;
  • rosturi care sunt supuse totdeauna unor solicitări într-un singur sens, ex.: mişcări de contracţie sau tasare

Cele două tipuri de mişcare se pot produse şi simultan.

5.1.4. După amplitudinea mişcării rostului:
  • rosturi cu amplitudine mai mică de 5%, ex.: amplitudini la variaţiile de temperatură zilnice ;
  • rosturi cu amplitudine mai mare de 5%, ex.: amplitudini la variaţiile climatice.
5.1.5. După expunerea rosturilor etanşate la agenţi atmosferici:
  • rosturi cu chitul expus total, ex.: rosturile pereţilor exteriori de faţadă cu material de etanşare dispus la exterior (chitul este expus direct acţiunii razelor solare, ploii etc.);
  • rosturi cu chitul protejat parţial, ex.: rosturile de la balcoane, arcade etc. (chitul este protejat de radiaţiile ultraviolete şi de ploaie) ;
  • rosturi cu chitul protejat total, ex.: rosturile situate la interior (chitul este protejat şi de acţiunea radiaţiilor ultraviolete şi de ploaie şi parţial protejat de solicitări termice)
5.1.6. După posibilitate de reparare a rosturilor :
  • rosturi cu chituiri de etanşare accesibile, ex.: chit de etanşare acoperit de profile mobile sau chiar cu materiale aparente, care sunt în general înlocuibile ;
  • rosturi cu materiale de etanşare inaccesibile, care sunt neînlocuibile

5.2. Condiţii tehnice pentru rosturi

5.2.1. Condiţii referitoare la concepţia rostului
  • lăţimea rostului este determinată de dimensiunile elementelor de construcţie care alcătuiesc rostul, de poziţia acestor elemente (cap la cap, suprapuse etc.) şi de amplitudinea solicitării rostului şi poate fi între minimum 5 mm şi maximum 25 mm.
5.2.2. Condiţii referitoare la pereţii rostului :
  • rezistenţa pereţilor rostului trebuie să permită preluarea eforturilor datorate deformaţiilor chiturilor ;
  • suprafeţele de aderenţă trebuie să fie plane şi paralele ;
  • capacitatea de uscare trebuie să fie rapidă ;
  • pereţii nu trebuie să conţină componente care pot diminua aderenţa ;
  • nivelul maxim de umiditate al suportului de beton trebuie să fie de 4% ;
  • temperatura suportului trebuie să fie minimum +5°C.
5.2.3. Condiţii referitoare la patul de rost :
  • materialul trebuie să fie imputrescibil la umiditate şi să fie compatibil cu chitul aplicat;
  • materialul trebuie să aibă rezistenţă la solicitările produse de aplicarea şi finisarea chitului.

6. CHITURI DE ETANŞARE

6.1. Clasificarea chiturilor de etanşare

6.1.1. În funcţie de forma de livrare, chiturile pot fi:
  • chituri monocomponente ;
  • chituri multicomponente .
6.1.2. În funcţie de gradul de revenire elastică, chiturile pot fi:
  • chituri plastice ;
  • chituri elastice.
6.1.3. În funcţie de natura chimică, chiturile de etanşare pot fin clasificare în:
  • Chituri acrilice sunt produse pe bază de răşini acrilice în dispersie apoasă sau în solvenţi utilizate la rosturi curente şi de racordare în cazul solicitărilor de mică importanţă. Masele de etanşare acrilice în dispersie apoasă, polimeri sau copolimeri ai acrilatului de etil sau butil trebuie protejate de acţiunea directă a apei cel puţin în primele 24 ore de la aplicare. Chiturile de etanşare acrilice conţinând solvenţi sunt polimeri sau copolimeri ai acrilatului de etil sau butil cu o cantitate mică de solvent necesară pentru prelucrabilitate. După aplicare aceste chituri se întăresc prin eliminarea solventului sau a mediului de dispersie. Sunt în general chituri plastice. Aderă la suporturi de beton, lemn, cărămidă
  • Chituri butilice, pe bază de poliizobutilenă, folosite la etanşarea rosturilor de racordare în cazul solicitărilor de mică importanţă sau pe bază de poliizobutilenă modificată cu răşini alchidice sau uleiuri sicative, folosite la etanşarea ferestrelor şi rosturilor de racordare ci solicitări limitate. După aplicare se întăresc prin eliminarea solventului. Sunt în general chituri plastice. Aderă la suporturi de beton, lemn, cărămidă, metal, sticlă
  • Chituri poliuretanice, aplicabile sub formă păstoasă, se întăresc prin reticulare în contact cu umiditatea atmosferică (cele monocomponente) sau prin reacţie chimică internă (cele multicomponente). Sunt în general chituri elastice. Se utilizează pentru toate tipurile de rosturi. Aderă la majoritatea materialelor de construcţii: beton, metal, sticlă, lemn, cărămidă, materiale plastice, gresie, faianţă etc.
  • Chituri siliconice, aplicabile sub formă păstoasă, se întăresc prin reticulare în contact cu umiditatea atmosferică. Se diferenţiază între ele prin sistemul chimic de reticulare (acetoxi, neutru, acid). Sunt în general chituri elastice. Se utilizează la etanşarea diferitelor tipuri de rosturi, în general cele neacoperite de un alt material. Aderă la majoritatea materialelor de construcţii: beton, cărămidă, materiale plastice, gresie, faianţă etc.
  • Chituri tiocolice (polisulfidice), mono – sau bicomponente, aplicabile sub formă păstoasă, se întăresc prin reacţie chimică internă. Sunt în general chituri elastice. Se utilizează la etanşarea diferitelor tipuri de rosturi. Au aderenţă bună la o mare varietate de suporturi – beton, metal, sticlă, lemn,ceramică, materiale plastice etc.
6.1.2. În funcţie de deformaţia admisibilă, chiturile pot fi:
  • chituri cu deformaţii totale admisibile de ±5% (chituri plastice) ;
  • chituri cu deformaţii totale admisibile de ±10% (chituri plastice sau elastice) ;
  • chituri cu deformaţii totale admisibile de ±15% (chituri elastice);
  • chituri cu deformaţii totale admisibile de ±20% (chituri elastice);

6.2. Cerinţe privind chiturile de etanşare

Cele şase cerinţe, obligatoriu a fi menţinute pe întreaga durată de viaţă a chiturilor de etanşare, conform prevederilor Legii 10/1995, sunt următoarele:

6.2.1. Rezistenţă şi stabilitate

Chiturile de etanşare trebuie să-şi menţină în timp rezistenţa mecanică, rezistenţa la medii chimice (pentru chiturile expuse în condiţii de coroziune) sau o rezistenţei la radiaţii nucleare (pentru chiturile utilizate la centrale nucleare), elasticitatea şi adezivitatea.

6.2.2. Siguranţa în exploatare

Chiturile de etanşare trebuie să-şi menţină in timp adezivitatea, stabilitatea la condiţii climatice sau de coroziune severe, impermeabilitatea la apă şi vapori de apă, precum şi rezistenţa la iradiere (pentru chiturile folosite la centrale nucleare).

6.2.3. Siguranţa la foc

Chiturile de etanşare trebuie să nu influenţeze semnificativ caracteristicele de comportare la foc ale elementelor de construcţie la care sunt aplicate.

6.2.4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului

Chiturile de etanşare trebuie să-şi menţină în timp stabilitatea chimică astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena oamenilor (să nu elimine noxe, să nu conţină componenţi ce pot migra în mediu) urmărindu-se totodată şi protecţia mediului înconjurător.

6.2.5. Izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie

Chiturile de etanşare trebuie să asigure izolarea hidrofugă permanentă a rostului, prin menţinerea în timp a impermeabilităţii la apă şi vapori de apă.

6.2.6. Protecţie împotriva zgomotului

Chiturile de etanşare trebuie să asigure închiderea neetanşeităţilor, astfel încât să fie menţinute caracteristicile de izolare fonică ale elementelor pe care se aplică.

6.3. Condiţii şi reguli de aplicare

6.3.1. Chiturile de etanşare utilizate la etanşarea rosturilor trebuie să fie agrementate în România, de un laborator autorizat; pentru utilizări speciale chiturile vor avea, de asemenea, avizele speciale necesare elaborate de organisme româneşti autorizate.

6.3.2. Recomandările de utilizare trebuie să fie făcute de specialişti cu calificare adecvată şi experienţă în domeniu.

6.3.3. Chiturile de etanşare trebuie să fie puse în operă de echipe de lucru cu calificare şi experienţă adecvate, sub conducerea şi controlul permanent al unui personal ingineresc de specialitate.

6.3.4. La aplicarea chiturilor de etanşare se vor respecta următoarele reguli referitoare la:

a) adâncimea stratului de chit :

  • chiturile plastice trebuie să fie aplicate pe o adâncime echivalentă cu lăţimea rostului;
  • chiturile elastice trebuie să fie aplicate pe o adâncime egală cu jumătate din lăţimea rostului, dar nu mai mică de 5-8 mm, în funcţie de tipul rostului.

b) aplicarea acestora în perioada de lucrabilitate indicată de producător;

c) utilizarea lor în perioada de garanţie indicată de producător;

d) transportul şi depozitarea se vor face conform indicaţiilor producătorului.

Tabelul nr. 1

 

Criterii de performanţă

Nivele de performanţă

Metode de determinare

Domenii de utilizare

Deformaţie totală admisibilă

D1: până la 5%

STAS 8622

Rosturi cu amplitudini până la 5%

D2: până la 10%

Rosturi cu amplitudini până la 10

D3: până la 15%

Rosturi cu amplitudini până la 15%

D4: până la 20%

Rosturi cu amplitudini până la 20%

Rezistenţa la oboseală, în funcţie de deformaţia totală

Să nu prezinte modificări adezive sau corozive după A1: 25 cicluri de oboseală cu jocuri succesive de 5%

STAS 8622

Rosturi cu amplitudini până la 5%

A2: 50 cicluri de oboseală:
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 5%
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 10%

Rosturi cu amplitudini până la 10%

A3: 75 cicluri de oboseală:
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 5%
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 10%
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 15%

Rosturi cu amplitudini până la 15%

A4: 200 cicluri de oboseală:
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 5%
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 10%
– 25 cicluri cu jocuri succesive de 15%
– 125 cicluri cu jocuri succesive de 20%

Rosturi cu amplitudini până la 20%

Grad de revenire elastică

R1 ≤ 10%

STAS 8622

Rosturi cu solicitări într-un singur sens şi amplitudini de 5%

10 < R2 ≤ 40%

Rosturi cu solicitări de mică importantă şi amplitudini de 10%

40 < R3 ≤ 70%

Rosturi cu solicitări de tracţiune – compresiune şi amplitudini de 15%

70 < R4 ≤ 90%

Rosturi cu solicitări de tracţiune – compresiune sau forfecare şi amplitudini de 20%

R5 > 90%

Rosturi cu solicitări alternante, frecvente şi amplitudini de 20%

Rezistenţa la îmbătrânire accelerată

Să nu prezinte modificări ade-zive sau coezive după 10 serii de câte:
– 10 cicluri de îmbătrânire accelerată
– 25 cicluri de oboseală, la deformaţia totală stabilită la pct. 2

 

Rosturi situate la exterior, expuse total la agenţi atmosferici

Impermeabilitatea la apă

Să nu prezinte exfiltraţii de apă după:
11-72 ore la presiunea de 0,05 bari

STAS 2921

Rosturi imersate în apă, cu presiuni ≤ 0,05 bari

I2 – conform STAS 2921 la o presiune > de 0,05 bari

Rosturi imersate în apă, cu presiuni ≤ 0,05 bari

Curgerea în rost

C1 – max.2 mm după 2 h la temperatura de 23 ± 20C

STAS 8622

Rosturi verticale sau înclinate

C2 – după max. 1 h de la aplicare, supra-faţa chitului trebuie să fie netedă

Rosturi orizontale

C3 – după max. 2 h de la aplicare, chitul nu trebuie să curgă sau să prezinte tendinţă de curgere

Rosturi orizontale inversate

Adezivitatea

Minim 0,1 N/mm2

STAS 6203

Rosturi având pereţii rostului din materialele precizate la pct. 1.2.2.

Rezistenţa la medii chimice

Se va verifica pentru fiecare produs în parte, în funcţie de amestecul de agenţi chimici la care este expus produsul în exploatare

STAS 6339

Rosturi expuse mediilor chimice verificate prin încercări de laborator

7. PUNEREA ÎN OPERĂ

Principalele etape ce trebuie parcurse la punerea în operă a chiturilor de etanşare sunt :

  • pregătirea rosturilor prin următoarele operaţii :
  • calibrarea rostului
  • pregătirea suprafeţelor de aderenţă
  • aplicarea grundului
  • aplicarea patului de rost
  • pregătirea chiturilor de etanşare
  • aplicarea chiturilor de etanşare
  • finisarea chiturilor de etanşare

Se prezintă în continuare fiecare etapă precizată anterior.

7.1. Pregătirea rosturilor

7.1.1. Calibrarea rostului

Înainte de punerea în operă a chitului este necesară o verificare a configuraţiei rostului. Această verificare va conduce, dacă este cazul, la următoarele operaţii:

  • curăţarea pereţilor rostului de bavuri, resturi de beton, ipsos, chit etc.;
  • refacerea planeităţii suprafeţelor de aderenţă;
  • refacerea muchiilor cu material compatibil cu cel al elementelor de construcţie ce formează rostul.
7.1.2. Pregătirea suprafeţelor de aderenţă

Aderenţa chitului la suprafeţele rostului constituie un factor determinant pentru obţinerea unei etanşări corecte şi durabile. De aceea trebuie acordată o atenţie sporită la pregătirea suprafeţelor de aderenţă prin:

  • îndepărtarea prafului şi a altor particule ;
  • îndepărtarea grăsimilor (dacă este cazul) ;
  • îndepărtarea tuturor părţilor neaderente

De asemenea, suprafeţele de aderenţă nu trebuie să fie acoperite cu gheaţă sau umiditate provenită din condensare.

7.1.3. Aplicarea grundului

Fişa tehnică dată de producătorul de chit trebuie să definească modalităţile de aplicare a grundului şi anume : consumuri, criterii şi mod de aplicare, timp de uscare, modul de preparare pentru cele bicomponente. Dacă grundul este susceptibil să reacţioneze cu patul de rost, grundul trebuie aplicat înainte de punerea în operă a patului de rost. Dacă grundul trebuie să rămână umed dau lipicios în momentul punerii în operă a chitului, patul de rost trebuie aplicat în prealabil.

7.1.4. Aplicarea patului de rost

Materialul ce constituie patul de rost trebuie să fie pus în operă în stare comprimată, în rost, la o adâncime corespunzătoare adâncimii de etanşare. Extremităţile fâşiilor sau cordoanelor de material de pat de rost trebuie pozate cap la cap, fără suprapuneri, întreruperi sau umflături.

7.1.5. Pentru asigurarea calităţii lucrărilor de etanşare trebuie să se aibă în vedere şi prevederile de la pct. 9.1.

7.2. Pregătirea chiturilor de etanşare

7.2.1. Chituri monocomponente

Chiturile de etanşare monocomponente livrate în cartuşe nu necesită o pregătire specială putând fi aplicate ca atare în rost.

Chiturile de etanşare monocomponente, livrate în butoaie, trebuie introduse în cartuşe pentru pistol, cu ajutorul dispozitivului de încărcare a cartuşelor.

7.2.2. Chituri bicomponente

Chiturile de etanşare bicomponente livrate predozat de producător, se amestecă conform indicaţiilor acestuia direct în ambalajul de livrare cu ajutorul unui dispozitiv de amestecat chituri.

Amestecarea componenţilor se face ţinând cont de caracteristica prelucrabilitate (durata de aplicare până la reticulare) respectiv penetrabilitatea chitului, pentru evitarea reticulării chitului, în vasul în care s-a făcut reticularea.

Dozarea corectă a componentelor şi amestecarea până la omogenizarea perfectă a acestora sunt factori determinaţi ai unei etanşări de calitate.

7.3. Aplicarea chiturilor în rost

Pentru rosturile verticale şi înclinate aplicarea chitului se începe de la baza rostului, menţinând pistolul înclinat la 450, astfel încât la ieşirea chitului prin duza pistolului acesta să fie presat atât pe peretele rostului cât şi pe patul de rost. Viteza de înaintare a cordonului de chit este impusă de gradul de umplere a rostului. dacă este necesar se aplică şi alte cordoane de chit până la umplerea totală a rostului. dacă se constată o tendinţă de curgere a chitului în rost se sistează lucrările şi se verifică în laborator calitatea chitului.

La rosturile orizontale se aplică primul cordon de chit în unghiul de la baza rostului şi prin straturi succesive se umple treptat tot rostul.

În cazul întreruperii lucrărilor de etanşare pe o durată mai mare de 1,5 ore sau la terminarea lucrărilor, sculele şi dispozitivele utilizate se curăţă de resturile de chit cu ajutorul unor deşeuri textile înmuiate în solvenţi adecvaţi, pentru evitarea reticulării chitului pe acestea.

După aplicarea chiturilor în rost, pentru asigurarea calităţii lucrărilor de etanşare trebuie să se aibă în vedere şi prevederile de la pct. 9.2.

7.4. Finisarea chiturilor în rost

Chiturile de etanşare aplicate cu pistolul, prezintă o suprafaţă neregulată şi , în funcţia de destinaţia construcţiei, se netezeşte cu şpaclul plan sau profilat. Netezirea se face la rosturile verticale de jos în sus şi pe măsură ce se strânge chit pe şpaclu, acesta se îndepărtează, pentru evitarea murdăririi pereţilor.

În cazul rosturilor de la bazine, rezervoare etc., suprafaţa chitului se finisează plan, pentru a prezenta rezistenţă maximă la presiunea lichidului din interiorul bazinului. La rosturile orizontale, este necesară verificarea proprietăţii de autonivelare a chitului şi, dacă este cazul se finisează suprafaţa chitului cu şpaclul plan.

8. MATERIALE AUXILIARE, SCULE ŞI DISPOZITIVE

8.1. Grunduri

Chiturile de etanşare pot fi utilizate cu aplicarea de grunduri sau amorse speciale pe pereţii rostului, în funcţie de natura chimică a materialului de etanşare şi de recomandarea producătorului respectiv.

8.2. Materiale pentru pat de rost

În rosturile cu adâncime mai mare decât adâncimea necesară a chitului se utilizează următoarele tipuri de materiale pentru patul de rost :

  • poliuretan expandat rigid;
  • polietilenă de joasă densitate, expandată.

8.3. Materiale auxiliare

  1. Materialele auxiliare necesare pentru realizarea lucrărilor de etanşare a rosturilor sunt:
  2. toluen, pentru ştergerea sculelor şi dispozitivelor de construcţii;
  3. acetonă în amestec cu toluen, pentru degresarea rosturilor la centralele nucleare;
  4. alţi solvenţi adecvaţi recomandaţi de producător;
  5. deşeuri din materiale textile, pentru curăţat scule şi dispozitive.

8.4. Scule şi dispozitive

Sculele şi dispozitivele uzuale necesare pentru realizarea lucrărilor de etanşare a rosturilor sunt :

  • spatule, şpacluri plane, pentru curăţarea rosturilor ;
  • perie de sârmă, pentru curăţarea de bavuri a pereţilor rosturilor din beton ;
  • pensule cu păr aspru, pentru desprăfuirea rosturilor ;
  • pensule subţiri pentru grunduirea pereţilor rosturilor ;
  • şpacluri profilate pentru finisarea suprafeţei chitului în rost ;
  • foarfecă pentru croirea patului de rost din polietilenă expandată ;
  • dispozitiv pentru amestecarea chitului în ambalajele de livrare;
  • dispozitiv pentru introducerea chitului î tuburile pistolului de aplicat chit ;
  • pistol pentru aplicarea chitului în rost, cu duze de diverse dimensiuni, forme şi diametre, în funcţie de dimensiunea rostului care trebuie etanşat în variantele:
  • manual, pentru rosturi înguste (fig. 7) ;
  • pneumatic, pentru rosturi de dimensiuni mari, sau cu lungime mai mare de 100 m (fig. 8).

9. ASIGURAREA CALITĂŢII ETANŞĂRII

9.1. Înainte de aplicarea chitului

În vederea asigurării calităţii etanşării, înainte de aplicarea chitului, trebuie să se verifice îndeplinirea unor condiţii de către rost, chit şi mediul de lucru.

Pentru rost se verifică :

  • dimensiunile geometrice: lăţime, adâncime, muchii;
  • continuitatea stratului de grund;
  • respectarea adâncimii chitului în rost;
  • umiditatea suportului;
  • continuitatea materialului ce constituie patul de rost.

Pentru chit se verifică :

  • aspectul şi etanşeitatea ambalajelor ce conţin chitul;
  • concordanţa dintre numărul de lot de pe eticheta ambalajului şi cel de pe certificatul de calitate;
  • încadrarea în termenul de garanţie;
  • dozarea corectă a componentelor;
  • omogenizarea materialului amestecat prin uniformitatea culorii finale a acestuia.

Pentru mediul de lucru se verifică:

  • temperatura;
  • umiditatea.

9.2. După aplicarea chitului

După aplicarea chitului în rost trebuie să se verifice următoarele :

  • continuitatea chitului în rost ;
  • adezivitatea chitului la pereţii rostului ;
  • menţinerea materialului în rost fără manifestarea fenomenului de curgere ;
  • finisajul acestuia, corespunzător destinaţiei construcţiei etanşate ;
  • absenţa umflăturilor, bulelor, fisurilor în masa de chit.

10. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ŞI SIGURANŢĂ LA FOC

10.1. Măsuri de protecţia muncii

Pe durata lucrărilor de etanşare se vor respecta cu stricteţe măsurile de protecţie a muncii prevăzute în:

  • Legea privind protecţia muncii, nr. 90/1996, modificată şi completată cu Legea 177/2000 ;
  • Norme generale de protecţie a muncii, 1996 ;
  • Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii, aprobat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajarea Teritoriului, 1993 ;
  • Norme Specifice de Protecţia Muncii pentru lucrări de izolaţii termice, hidrofuge şi protecţii anticorozive, 1998 .

10.2. Măsuri de siguranţă la foc

Pe durata lucrărilor de etanşare se vor respecta cu stricteţe măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute în :

  • Norme Generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate de Ministerul de Interne, cu ordinul nr. 775/1998, Cap. 2 – Norme de prevenire şi stingere a incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări ;
  • Dispoziţia Generală de ordine interioară privind prevenirea şi stingerea incendiilor, DGPSI 001/1999 ;
  • Dispoziţii Generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, nr. 002/1999 ;
  • Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor – P 118 ;
  • Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora – C 300 ;
  • OG privind apărarea împotriva incendiilor, nr. 69/1997 , aprobat prin Legea 212/1997.

ANEXA 1 – EXEMPLIFICĂRI DE ROSTURI

Fig. 1. – Schema unui rost cap la cap

Fig. 2. – Schema unui rost realizat prin supraîncărcare

Fig. 3. – Scheme privind alcătuirea rostului la etanşarea cu chit

Fig. 4. – Etapele succesive de aplicare a chitului în rost

Fig. 5. – Soluţia de rectificare – etanşare a rosturilor

ANEXA 2 – DISPOZITIVE DE PUNERE ÎN OPERĂ

Fig. 6. – Complet pentru amestecarea şi umplerea tuburilor cu chit

Fig. 7. – Pistol pentru aplicarea chitului

Fig. 8. – Pistol pneumatic de aplicat chit

Fig. 9. – Schema operaţiei de umplere a tubului cu chit

Spune-ti parerea

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.