Detalii sarpanta de acoperis din lemn de rasinoase

Detalii sarpanta de acoperis din lemn de rasinoase

Detalii sarpanta de acoperis din lemn de rasinoase in format pdf. și în format editabil.

Lemnul este un material la care se produce fenomenul de contragere și umflare datorat variației cantității de umiditate higroscopică.

Contragerea lemnului, prin pierderea apei, produce scăderea volumului lemnului. Acest lucru are ca efecte deformarea pieselor din lemn și apariția crăpăturilor.

Aceste deformații pot conduce la schimbarea poziției unor piese în exploatare sau scoaterea din funcțiune a unor elemente, reducerea capacității portante sau chiar ieșirea din lucru a îmbinărilor.

Putrezirea lemnului se poate induce sub efectul unor ciuperci și insecte ce se dezvoltă în condiții de umiditate pentru cea de saturație și la temperaturi între 0-50°C.

Pentru a evita putrezirea, lemnul trebuie tratat chimic prin impregnarea cu substanțe antiseptice-fungicide: săruri minerale solubile în apă (clorura în apă sau derivați organic în apă, cum ar fi fenoli sau crezoli, sau paste antiseptice). Aceste substanțe se pot aplica prin vopsire sau acoperire cu paste antiseptice.

Elementele de lemn trebuie să fie ferite de temperaturi ridicate. Temperatura maximă a mediului înconjurător în care este exploatat lemnul pentru construcții este de maxim 55°C.

Materialul lemnos cu umiditate mare trebuie uscat pe șantier în timp util prin sisteme constructive la care uscarea manuală a construcției nu provoacă deformări periculoase sau sporirea eforturilor unitare.

Se va alege sistemul constructiv ce permite o execuție și o montare ușoară. Astfel se vor folosi un număr cât mai mic de secțiuni de cherestea.

Elementele de construcții se vor realiza în ateliere și fabrici, urmând ca pe șantier acestea să fie montate. Speciile de lemn folosite la elementele de rezistență ale construcțiilor de lemn sunt prevăzute în STAS 857-83 și STAS 856-71.

La alegerea materialului lemnos se ține cont de: umiditate, defecte, anomalii admisibile și de corelarea acestora cu categoriile pieselor și elementelor de lemn prevăzute în STAS 857-83.

Standarde privind tipul elementelor pentru șarpantă

Materialele utilizate pentru elementele de rezistență sunt cuprinse în următoarele standarde:

• Lemn brut în STAS 435-83 folosit sub formă de prăjini, manele, bile – STAS 1040-85.
• Lemn ecarisat sub formă de scânduri, dulapi, șipci, rigle, grinzi.

Pentru realizarea îmbinărilor se folosesc șuruburi pentru lemn, conform STAS 1755-71, STAS 1421-80, STAS 1452-80:

• Piulițe – STAS 926-90
• Șaibe – STAS 7565-80

Înainte de începerea punerii în operă, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• Lemnul trebuie să fie sănătos, uscat și prelucrat în forme definitive.
• Trebuie ales corect sortimentul de lemn.
• Trebuie evitată putrezirea lemnului prin evitarea umezirii acestui datorită precipitațiilor, condensului sau prin contact cu elemente din beton sau zidărie.
• Umezirea se va evita prin dispunerea sub piesele din lemn a unor straturi de hidroizolație și permiterea unei circulații a aerului.
• Lemnul trebuie protejat la ardere prin impregnarea cu substanțe ignifuge.
• Lemnul trebuie să fie departe de surse de căldură, utilizat la temperaturi mai mici de 50°C, fără foc deschis și scântei.

Îmbinări prin chertare

Dimensiunile pieselor din lemn sunt limitate ca secțiune și lungime. Ca urmare acestea trebuie îmbinate prin chertare, cu tije, cu pene sau prin încleiere.

Îmbinările trebuie executate astfel încât să se evite contracția și umflarea lemnului și să nu faciliteze apariția mucegaiului datorat stagnării apei sau împiedicarea aerisirii.

Îmbinările prin chertare se realizează prelucrând suprafețele pieselor ce se îmbină pentru a creea un contact direct între ele. Pentru solidarizare se folosesc buloane sau scoabe cu rol de stabilitate. Acest tip de îmbinări se folosesc numai la transmiterea compresiunii.

Îmbinările prin chertare la piese cu fibrele așeate paralel se realizează prin prelucrarea suprafețelor în contact și prin chertări în jumătatea secțiunii. Împiedicarea deplasării pieselor se face cu eclise sau buloane.

Îmbinările prin chertare la piese cu fibrele așezate perpendicular (pop-talpă sau stâlp-grindă) se face prin prelucrarea pieselor astfel încât transmiterea eforturilor să se facă prin strivire. Deplasarea pieselor e împiedicată prin executarea unui cep de secțiune pătrată sau dreptunghiulară care intră într-un lăcaș. Cepul se execută mai scurt cu 1-2 cm decât lăcașul, pentru ca eforturile de strivire să se repartizeze pe suprafața de contact dintre piese și nu pe cep.

La piesele care formează un unghi între ele îmbinarea se realizează prin chertarea uneia din piese și tăierea celeilalte după contur.

Îmbinările cu pene

Îmbinările cu pene împiedică deplasarea reciprocă a pieselor care se ansamblează. Penele pot fi prismatice, din lemn inelare sau inelare dințate.

Piesele prismatice transversale se realizează din lemn de foioase (stejar, fag) impregnate cu substanțe antiseptice. Pentru a se asigura reglarea penelor, acestea se fac mai lungi cu 2-3 cm decât piesele de îmbinat.

Panele prismatice longitudinale se execută din lemn de rășinoase fără noduri și defecte.

Buloanele de strângere care împiedică răsucirea penelor se așează la mijlocul distanței dintre pene.

Îmbinările cu pene inelare drepte sau dințate se folosesc la executarea nodurilor grinzilor cu zăbrele și la construcții acoperite. Penele vor fi fixate cu ajutorul șuruburilor așezate în centrul lor.

Îmbinările cu tije

Îmbinările cu tije cilindirce (metalice sau din lemn) sunt realizate prin batere directă sau prin înșurubare. Cuiele pot avea diametrul mai mic de 6 mm. Șuruburile pot avea diametrul mai mic de 4 mm.

În anumite situații, găurile pot fi făcute dinainte, mai ales când sunt folosite dornuri, buloane, cuie sau șuruburi. Ca regulă, diametrul găurii trebuie să fie mai mic decât diametrul cuiului.

Evitarea forfecării elementului între tije se face prin respectarea unor distanțe minime de amplasare a tijelor.

Cuiele folosite în construcții din lemn sunt standardizate. La batele, cuiele pot avea lungimea egală cu grosimea pachetului de strând. Acestea pot depăși uneori grosimea pachetului sau pot rămâne înecate. Cuiul trebuie să pătrundă în piesă minim 3.5 d. Lungimea cuiului ține cont de grosimea pieselor îmbinate.

Grosimea minimă a celei mai subțiri piese din lemn ce se îmbină trebuie să fie de cel puțin 4 d pentru a nu se produce crăpături.

Descarcă fișierul în format editabil.

Detaliu sarpanta