Planta medicinala Arnica
Planta medicinala Arnica are denumirea științifică Arnica montana și face parte din familia Asteraceae. Ea crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galben-aurii.
În limba engleză Arnica are denumirea de wolf’s bane. Arnica este în prezent considerată o plantă din categoria etnobotanice moderat toxice. În popor arnica este cunoscută și ca podbal de munte, carul pădurilor, cujdă sau carul zânelor.
Substanța principală activă cu efect farmaceutic, helenanina, este sigură și benefică. În cantități reduse aceasta are efecte anti inflamatoriu și analgezic. Însă helenanina este extrem de toxică și întotdeauna fatală în cantități mari. Doar prin folosirea întregii plante poate rezulta moartea instantă. Numa prin preparare în laborator planta trebuie folosită pentru scopuri medicale.
Utilitate
În primul rând atragem atenția asupra faptului că arnica se utilizează rar pentru uz intern, datorită toxicității sale. În cele mai multe cazuri ea este benefică pentru uz extern.
De la arnică se folosesc florile ei și mai rar planta întreagă sau rădăcina. Florile conțin un ulei volatil, colină, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică.
Din flori de arnică se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită și răgușeală. Tot din flori se prepară o tinctură care, diluată cu apă în proporție de 10-20 g la 100 g apă se utilizează ca pansament antiseptic și cicatrizant al rănilor.
În amestec cu apa de plumb, această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g de tinctură de arnică. Se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4% sub formă de comprese înviorează tenurile palide.
